„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, spectacol dedicat lui Mihai Eminescu, prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie 2021, Madrid)
Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Institutul Cultural Român de la Madrid prezintă spectacolul Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, producție a Teatrului „Regina Maria” din Oradea, regia artistică: Emil Sauciuc. Spectacolul va fi difuzat în format digital pe rețelele de socializare ale ICR Madrid (pagina de Facebook, contul YouTube, Twitter) vineri, 15 ianuarie 2021, de la ora 19.00 (ora Spaniei), cu subtitrare în limba spaniolă.
Premiera spectacolului a avut loc la 15 ianuarie 2020.
La aniversarea a 171 de ani de la nașterea poetului-nepereche, ICR Madrid aduce un omagiu celui considerat a fi „omul deplin al culturii românești” (Constantin Noica).
Spectacolul Nu credeam să-nvăț a muri vreodată (titlul reprezintă versul eminescian din poezia Odă în metru antic) este unul de poezie, muzică și dans, toate acestea fiind expresia personalității, intelectului și sufletului marelui om. În centrul scenei, pe fundal, se află tabloul poetului-nepereche. Personajele sunt îmbrăcate în alb sau alb-crem și exprimă puritatea din inima artistului. Versurile reprezintă ideile și sentimentele sale, dansul este mișcarea din lumea sa interioară, iar muzica, sunetul sufletului său. În scenă mai este și un altar simbolic alcătuit din flori și foc care simbolizează iubirea veșnică ce ne-o poartă și i-o purtăm lui Eminescu. Mai există și o bancă albă, loc de întâlnire întru creație precum și trei cuburi albe pe care din când în când se odihnesc actorii. Lângă fundal sunt doi copaci albi, troieniți parcă de zăpadă și de gânduri curate.
Spectatorul este purtat pe meleaguri și în sfere spirituale virgine, pline de farmec și prospețime, stimulat fiind de amintiri care vin dinspre viitor și merg înspre trecut, trecând prin prezent, adică prin noi, artiști și spectatori, urmași ai marilor iubiri și ai genialului poet întru devenire: Mihai Eminescu.
Distribuția: Ea – Maria Teişanu; El – David Constantinescu; Cealaltă ea – Miruna Lazăr; Bătrânul – Emil Sauciuc; Dansatoarea – Ioana Moldovan. Regia artistică: Emil Sauciuc. Scenografia: Amalia Buie. Muzica: Sorin Domide
„Am vrut să fac un spectacol mult mai deosebit decât în ceilalţi ani, dedicat poetului nostru drag. Va fi unul complex, în care vor apărea îndrăgostiţii din poeziile lui Eminescu, dar şi stări ale sale. Unul dintre personaje, Dansatoarea, va fi chiar spiritul lui Eminescu. Pentru mine, Eminescu este ca un medicament”, a declarat regizorul Emil Sauciuc la premiera spectacolului.
Informații suplimentare:
Teatrul „Regina Maria” din Oradea a luat ființă în anul 1955 cu numele Teatrul de Stat Oradea, care funcţionează de atunci cu două secţii, română (Trupa „Iosif Vulcan”) şi maghiară („Szigligeti Tarsulat”). Prima piesă jucată pe 26 noiembrie 1955, sub auspiciile noului teatru, a fost O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale.
De-a lungul anilor, Teatrul „Regina Maria” şi-a obişnuit publicul cu un repertoriu de succes, urmărind un echilibru între dramaturgia naţională şi universală, între clasic şi modern. Teatrul „Regina Maria” îşi face un titlu de onoare din faptul că a lansat mari regizori care au făcut, ulterior, strălucite cariere artistice, precum Victor Ioan Frunză, Alexandru Darie şi Alexandru Colpacci. Totodată, Trupa „Iosif Vulcan” a avut privilegiul de a colabora cu nume celebre ale teatrului românesc: Alexandru Dabija, Mihai Măniuţiu, Alexander Hausvater, Petru Vutcărău, Claudiu Goga.