default-logo

Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania

Din seria „Oameni pe care i-am cunoscut”
 
Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania…
 
Primul ierarh pe care l-am întâlnit în viața mea a fost, în cursul anului 1984, la Biserica cu Luna – vechea Catedrala Episcopală din Oradea, venerabilul, blândul și vrednicul Episcop al Oradiei Dr. Vasile Conan, pe care atunci și acolo l-am cunoscut pentru prima data!…
 
De atunci începând am avut multe, felurite și binecuvântate ocazii, sa-i întâlnesc și să-i cunosc pe, aproape, toți marii ierarhi, membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), apreciindu-i, respectându-i-i și prețuindu-i, pe toți, pana în ziua de astăzi, în fruntea lor stand cei doi Părinți Patriarhi pe care i-am cunoscut – Teoctist și Daniel!…
 
Însă, la loc de cinste, în mintea, sufletul, memoria și inima mea, sta Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania de la Cluj, care, peste 10 zile va împlini 10 ani de la mutarea sa la veșnicele și cereștile lăcașuri, (31.01.2011), la venerabila vârstă de, aproape 90 de ani, după ce a păstorit la Cluj, vreme de 18 ani, adică din ziua de 07.02.1993!…
 
Acest distins bărbat, scriitor, intelectual și om de cultura, vrednic sacerdot și slujitor al altarului cuvântului și al Bisericii, al altarului acesteia, m-a mișcat și impresionat, permanent, neîntrerupt și neîncetat, atât pentru multele, diversele și adevăratele sale calități și virtuți cât și pentru întreaga sa viată și slujire, dedicata, loiala și pururea devotata Bisericii, neamului si poporului din care făcea, cu atâta cinste, parte!…
 
Da, într-adevăr, sunt foarte multe și, de-a dreptul impresionante, calitățile și virtuțile cu care era înzestrat și pe care le-a cultivat acest strălucit bărbat al nostru, al tuturor, al Bisericii, poporului și neamului nostru, deopotrivă!…
Era un om egal cu sine însuși și cu semenii săi!…
 
Avea o personalitate foarte puternica, avea demnitate, tărie de și, în caracter, era un om cinstit, demn, corect și onest, elegant, nobil și generos, îngăduitor și iertător, incoruptibil și justițiabil, hărăzit și daruit, talentat, capabil și competent, cu spirit de echipa, profesionist și serios, asumat și responsabil, aprig, curajos și falnic, care știa, atunci când era jos sa se ridice sus, când cădea sa se remonteze, și care, atunci când era sus, pe culmi, nu amețea iar când era jos, nu dispera!…
 
Da, altfel spus, era un om dintr-o bucata, aspru și integru, înțelegător și tolerant adică, mai corect spus, era un om întreg, cu o personalitate, complexa, completa, rotunda, deplina și desăvârșită!…
 
In alta ordine de idei, era un om trecut prin toate care, le-a văzut, simțit, cunoscut și trăit pe toate: de la mănăstire în lume, din pușcărie în facultate, din diaspora în mănăstire și de la chinovie în eparhie, toate, gustând-le și împărtășindu-le în mod deplin și desăvârșit!…
 
Scriitorul, traducătorul, interpretul și diortositorul Scripturii impunea onoare și respect, nu forțat nici ostentativ ci, firesc și natural, fiindcă se purta, raporta și comporta, cu multa eleganta, prestanța și non aroganța!…
 
Totodată, Mitropolitul Bartolomeu avea tăria sa corecteze, sa îndrepte dar sa și ierte, sa plângă cu cel ce plânge, sa rada cu cel ce râde, mai ales ca avea un ras generos precum era toată ființa lui, dar avea puterea sa (și) recunoască dacă a greșit și, mai mult decât atât, sa regrete, sa se căiască și să-și ceara iertare, inclusiv de la colaboratorii sai de la centrul eparhial!…
 
Ce om, ce bărbat, ce atitudine, ce caracter!…
Avea capacitatea sa ierte, trecându-și peste orice orgoliu subiectiv sau mândrie personala, gestionând și depășind orice stare tensionanta ori moment delicat, critic sau neplăcut!…
 
Da, cu adevărat, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a știut sa fie și mic și mare, și slab și tare, și intransigent și îngăduitor, și mustrător și iertător, și imparțial și incoruptibil, și obiectiv și serios, și charismatic și ponderat, și echilibrat dar și înflăcărat, ferm sau categoric, toate, la locul, momentul, vremea și timpul lor, fără a da greș sau, fără a lăsa vreo greșeală neîndreptată sau necorectata!…
 
Așadar, da, a fost unul dintre oamenii providențiali, care au marcat, punctat si amprentat istoria, tarii, nației și Bisericii noastre, care, deci, a făcut epoca și istorie, fiindcă, da, nu-i așa, istoria îți creează un prilej ori îți dă o șansă pe care tu, oricine ai fi, trebuie sa o fructifici, sa o activezi și sa o pui în lucrare, altminteri o ratezi, iar el, Arhiereul Bartolomeu, a făcut-o și împlinit acest fapt, din plin, cu asupra de măsură!…
 
Prin urmare, aici și acum, nu pot sa spun altceva decât ca, ne mai trebuie asemenea, veritabili si autentici bărbați, lideri zdraveni, nu gluma!…
 
De aceea, în concluzia acestui sincer dar umil minieseu omagial – comemorativ, mă rog lui Dumnezeu ca sa își facă mila cu noi și, sa ne mai binecuvânteze cu asemenea personalități prodigioase, originale, inspirate și creatoare!…
 
Dumnezeu sa-l ierte și sa ni-l tina, mereu viu, în mințile, inimile și sufletele noastre, pe unicul și inegalabilul Sau fiu, sacerdot și slujitor – Bartolomeu Arhiereul, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!…
 
Stelian Gomboș / UZPR
 
 
 
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.