◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Asta da știre!

O biserică din Marea Britanie (Kent) anunță că angajează jurnalist profesionist. Asta da știre! Poate că nu de prima pagină, dar sigur de copertă, cum o și face, de altfel, revista UZP (nr. 18/ 2020).

Dacă și instituția Domnului simte că are nevoie de jurnaliști, atunci societatea de azi cu atât mai mult. Care, și ea, simte lipsa informației corecte, desfășurată etic, onest, cu bun simț. Dar jurnaliști sunt astăzi cu duiumul, o să-mi reproșați! Sunt, e adevărat, dar mulți dintre ei ne-au degradat profesia, năvălind în ea cu belelele societății. Pe care nu le-au tratat cu etică, ci teribilist, scandalos, inuman. Așa a ajuns azi presa să aibă două fețe: una decentă, alta insolentă, violentă, tribală. Cum enervat scriam deunăzi, într-un editorial intitulat chiar așa: „Mă enervez!”.

Da, am atins, cred, un punct critic. Care vizează demnitatea vieții noastre, etica ei. Pe care presa, și ea, draga de ea ‒ că n-ar fi fost suficientă politica ‒ a subminat-o. Cu știință sau fără de știință, dar rău. Tare rău! Și, dacă noi, jurnaliștii ‒ ăia care zicem că suntem profesioniști, nu amatori ‒ nu reparăm, nu îndreptăm lucrurile, va fi și mai rău. Fiindcă și cititorul nostru a ajuns la saturație. Nu mai vrea să fie manipulat, mințit, păcălit. Cu titluri stridente și insolente, cu articole centrate pe moarte, violență, nuditate, abundând de pornografie, invective, înjurături, glume obscene. Etc., etc.

S-a săturat și, uite așa, ne-a părăsit. Nu mai vrea așa ceva, i s-a făcut greață, silă și uneori chiar milă. Da, milă fiindcă am fost abordat de un prieten la modul următor: „Voi, ăștia din presă ‒ care lucrați la ziar, la televiziune, în online ‒ nu mai știți să vindeți informația decât dacă o împachetați în rahat (sic)? Vă lipsește inteligența și o supliniți cu minciuni, trivialitate, cadavre strivite de mașini? Mi-e milă de voi!”.

Ce pot să-i răspund? Are dreptate, vorba poetului, moartea vinde ziarul. Da, și tragedia, și golănia, și grosolănia fac parte din viață. Sunt autentice. Sunt, dar de ce ar trebui să le exhibăm noi în pagina de ziar ori pe micul ecran? Doar ca să dea năvală vulgul să se amuze că nu știm să ne facem meseria, că înlocuim inteligența deficitară cu faptul nud, brut, exclusiv, generator de perplexitate? Și de stupizenie! Și de idioțenie!

Hotărât lucru, o bună parte a presei noastre, dacă nu chiar toată, trebuie restartată. Mai ales acolo unde ea a luat-o de tot razna, nu mai respectă standardele impuse de comunitate, dar nici bunul simț elelementar. Ca să nu spun social. Practic, ea nu mai are un „Nord moral”, titlu sub care am adunat, în trei volume, o sumă de articole pe teme de etică, de morală. Și din acest motiv vin și spun că, în presa noastră profesionistă, trebuie odată și odată reparată greșeala de până acum. Cum? Păi, citesc pe site-ul UZPR viziunea celei mai importante organizații profesioniste, elaborată cu mult interes și aderență la principiile enunțate – Codul deontologic al jurnalistului profesionist. Și subliniez, al jurnalistului profesionist. Adică al aceluia care a făcut o școală, fie și liceu, și este atestat. Nu neapărat de o comisie, deși așa ar fi normal, ci că are bun simț. Când scrie și publică respectând cele 16 principii ale meseriei noastre, cum scrie în Cod. Adică: adevărul, calitatea, loialitatea profesională, obiectivitatea, imparțialitatea, realismul, legalitatea, libertatea, responsabilitatea, respectul persoanei, integralitatea, integritatea, operativitatea, ingeniozitatea, perseverența, creativitatea jurnalistică implicită. Principii văzute holistic, ca niște „noduri” integrate într-o rețea. Unde „fiecare lucrează strict dependent de celelate”, cum bine spunea, la o întâlnire online a conducerii UZPR cu președinți ai filialelor din țară, seniorul în meserie, prof. George Coandă, preşedintele Juriului de Onoare, Disciplină şi Arbitraj al Uniunii.

Și mai trebuie ceva, chiar și mai important decât acest Cod, echilibrat și bine judecat, care rămâne și de respectat: ne mai trebuie o nouă lege a presei. O, nu protestați, știu că este greu, că s-a mai încercat să fie făcută una care să normeze, să reglementeze relațiile noastre cu noi, cu instituția noastră și cu celelalte instituții, cu societatea. Și au fost atâtea obiecții, încât, o vreme, Uniunea s-a lăsat păgubașă. Dar demersul trebuie reluat, având ca imbold chiar inițiativa noului Cod Deontologic, fiindcă jurnalistul are nevoie de asta, nu poate să lucreze fără o busolă profesională. Și etică! Iar dacă n-o face, culegem roadele sub chipul presei de azi și de la noi. Haideți să reparăm greșeala asta, așa cum reparăm propriile noastre greșeli din ziar. Când o dăm în bară și apoi ne cerem cuvenitele scuze. Că altfel nu putem dormi liniștiți pe pernă. 

                                                              

                                                                Mihai Golescu

 (Revista UZP nr. 20/2020)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *