default-logo

ABSURDISTAN SAU UCIDEREA VIITORULUI

  Termenul Haos a apărut pentru prima dată în epopeea sumeriană a lui Ghilgameș, ca o metaforă a cosmogoniei civilizațiilor străvechi. Cosmosul, adică Ordinea, s-a născut din Haos. În Grecia antică, Anaxagoras considera că materialitatea este haotică, dar un element de natură spirituală asigură Ordinea în univers. Prin haos el înțelegea dezordinea, ceva lipsit de predictibilitate, adică opus ordinii. 

   Nu intrăm în detalii istorice pentru a vedea cum s-a cristalizat mai departe , în timp, teoria haosului. Ea  există, pur și simplu. și datorită  derzvoltării mecanicii cuantice. 

   De la începutul anilor `80, s-a cristalizat teoria catastrofelor ( Rene Thom), înrudită cu teoria haosului. În termeni comuni, catastrofele apar atunci când în dinamica unui sistem , fenomen, apar schimbări bruște de comportament, imprevizibile, dramatice. 

   Variabilele după care funcționează sistemul se perturbă și atunci are loc degenerarea funcționalității sistemului. 

   Sistemul politic este un subsistem al sistemului social care are un rol determinant : acela de a traduce decizii cu caracter obligatoriu pentru întreaga societate. Actorii fundamentali ai sistemului politic sunt cetățenii și guvernul. 

   Nu ne-am propus să facem teorie politică, dar este bine să știm, totdeauna, de unde plecăm. Am invocat câteva concepte, care, într-o analogie cu realitatea, ne dau măsura lucrurilor. 

   Și mai este ceva foarte important de știut: diferența între un politician și un om de stat. Politicianul guvernează prin forță, odată ce a ajuns în poziția sa prin forța persuasiunii. Adevărata putere e reprezentată de oamenii de stat. Aceștia, atașați de principii ce nu au nevoie să fie demonstrate, guvernează prin inspirație și oferă pilda celorlalți prin puterea propriului exemplu. 

   Pentru a-și masca motivațiile subterane, forța se sprijină pe retorică, pe propagandă. Adevărul însă nu are nevoie să fie demonstrat, pentru că este evident. Principiile pe care se bazează adevărata putere nu necesită justificări , așa cum se întâmplă în cazul forței. Forța divizează, în  timp ce puterea unifică. Puterea îi servește pe ceilalți, în timp ce forța se servește pe sine. 

   Un veritabil om de stat servește poporul, în timp ce politicianul îi sacrifică pe ceilalți pe altarul intereselor personale. 

   În secolul 20, Gandhi a învins colonialismul fără apel la forță, ci aliniindu-se la un principiu referitor la demnitatea umană și la dreptul la libertate. Aceste drepturi îi revin omului grație naturii sale divine, iar drepturile omului nu pot fi garantate de vreo forță pământească, ci fac parte din însăși natura sa intrinsecă. 

   Cel de- al treilea război mondial este în plină desfășurare . Mijloacele sale sunt definitorii pentru secolul 21. Bătălia se duce pe mai multe niveluri și pe mai multe fronturi . Subsistemele sociale, cel politic, economic, cultural, al mediului, al resurselor, al sănătății sunt subminate. Existența umană însăși este atacată. „Pandemia”este un atac biologic fără precedent asupra fizicalității corporale, dar și asupra conștiinței umane, în general. La libertatea cognitivă care se referă la protejarea și promovarea dreptului de a gândi independent, ca individ. Or, umanitatea este nepregătită să-i facă față. 

  Ce înseamnă atacul biologic? Supraveghere, control, pedeapsă biologică utilizând farmaco- terapia. 

   Fabricarea fricii motivate devine industrie. 

   Cum răspundem unui atac concertat care are aparența Haosului ? Subsistemele cad ca într-un joc de domino, iar individul atacat neuropsihic și neurochimic este, aproape, narcotizat . Iar din Haos prind viață structuri, valori și forme noi,  într-o ordine aparent aleatorie pentru ochiul neavizat. 

   Ce vedem astăzi? Televiziunile naționale furnizează în flux continuu o contabilizare a accidentelor, deceselor, jafurilor, violurilor, falimentelor, fără să propună ( ca formatoare de opinie, nu?) măcar o viziune optimistă asupra viitorului. 

   Frumusețea lumii și a vieții a dispărut brusc. E jenant să vorbești despre lucruri bune, frumoase, adevărate. Așa -zisul flux de „știri” este o înșiruire de fapte ale altora, care ne trăiesc propria viață. 

   Lumea este condusă prin comunicare. Prin hiper-comunicare, narcisism ( vezi canalele you- tube, social-media, în general), megalomanie, minciună. Este adevărat, schimbările sunt dureroase. Dar acum fac apel la confuzie, paralizie socială și lipsa responsabilității față de semeni. Doar suntem în război!

  Ne întrebăm dacă nu cumva omul și-a pierdut capacitatea de a distinge binele de rău, adică și-a pierdut discernământul, ca valoare spirituală fundamentală. 

   Am parafrazat în titlu numele unui film lansat în anul 2008 în Anglia. Nu contează autorul, regizorul. Cuvântul , în sine, este de o sugestivitate profundă. Mi s-a părut că această numire corespunde, în cel mai înalt grad, realității pe care o trăim în România zilelor noastre. Evenimentele reale le cunoaștem cu toții. Știm sau ar trebui să știm că prin cuvinte ne creăm propria realitate. Prin cuvinte ne creăm, noi ca societate, propriile reprezentări și percepții despre ceea ce se întâmplă. 

   Ne întrebăm, atunci, ce tip de realitate ni se induce prin decizii, hotărâri, ordonanțe amețitoare, prin care suntem aruncați într-un vârtej al supraviețuirii ? Ce trebuie să se nască din acest Haos al comunicării? Cui servește această sarabandă a „adevărurilor științifice” care, de fapt, nu dovedesc nimic? Ce valori ni se propun? Ce idealuri de urmat? Ce leadership? Ce viziune asupra viitorului avem? Întrebări fără răspuns. Viața socială ,esența umanității, a dispărut.

   Viitorul omenirii se prefigurează ca fiind unul complex, cu un ritm de schimbare amețitor, plin de riscuri și de neprevăzut. Nu ne erijăm într-o instanță care dă lecții, dar nici nu vrem să fim predicatori în pustiu. 

   Se vehiculează un termen relativ la viitor: „conștientizare previzionară”, adică a ști asupra căror aspecte să te apleci, ca decident, ce trebuie să vezi și cum să folosești informațiile pentru a obține un beneficiu. Nu putem să ne poziționăm în ipostaza de victime reactive ale viitorului. Trebuie să știm ce ținte avem, ce strategie, ce instrumente și cum acționăm 

   Singurul nostru țel este să luptăm ,acum, cu un virus? Nimic altceva nu contează? „Absurdistan”. 

   Ce model de societate ni se propune? 

   Vorba unui filosof oriental, trebuie să fiți foarte atenți dacă nu știți încotro vă îndreptați, pentru că s-ar putea să nu ajungeți acolo”.

 

24 ianuarie 2021                                                                           

                                                                              Prof.dr. ROSEMARIE HAINEȘ

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.