◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

A apărut Revista DESTINE LITERARE, Anul 14, Nr. 52-53, Iulie-Dec. 2020

  Sub egida UZPR, ASRAN ( ASOCIAȚIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN AMERICA DE NORD) a publicat revista DESTINE LITERARE, anul 14, nr. 52-53, iulie-dec. 2020. 

   După câteva cuvinte de salut, de raportare la dramaticul an 2020 și de încredere în noul an 2021, cu speranța de mai bine, cei trei ziariști și scriitori, Dana Opriță, redactor-șef (SUA), Liviu Pendefunda, redactor-șef (România) și Alexandru Cetățeanu, redactor-șef , fondator al revistei (Canada), își exprimă convingerea că revista ( și cenaclul Destine Literare) vor promova în continuare valorile autentice ale culturii și literaturii române, într-un Dialog internațional la care vor participa oameni de cultură, români și de alte naționalități de pe patru continente. Astfel, citim în actualul număr texte importanter ale unor scriitori din Republica Molkdova, SUA, India, Polonia, Marea Britanie, Franța, Canada, Australia, Italia. 

   Revista are o tematică bogată și diversă, colaboratori de prestigiu- profesori universitari, ziariști, scriitori, oameni de cultură-, are rubrici permanente, o ținută grafică de excepție, ilustrații, desene, picturi inspirate. 

   Dana Opriță, noul redactor-șef, doctor în filologie, i-a imprimat revistei o viziune nouă, modernă, cu subiecte de mare actualitate, de interes general, care incită la lectură și nu lasă pe nimeni indiferent. 

   Astfel, chiar din primele pagini, ea a introdus o temă nouă , un ciclu de articole despre limba română, prin care ea însăși își exprimă un punct de vedere competent și de autoritate. Mai exact, autoarea definește ideea globalizării („fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob, prin mijloace specifice”-Dicționar). În vremurile tulburi pe care le trăim ideea globalizării „atât de perfid insinuată de-a lungul a multor ani, ..pare că a atins apogeul. Totul, mă tem că absolut totul, stă sub semnul acestui cuvânt”. 

   Mai concret, ea se referă la domeniul limbii, care a fost afectată de acest virus. Nu e vorba despre transformările firești din fiecare limbă, ci despre similitudinea acestora la nivel global. Autoarea vorbește despre abrevierile absurde, despre abuzul de cuvinte străine, preluate fără a le adapta limbii materne, despre „anularea personalității limbii”, despre necesitatea de a vorbi corect, ca o dovadă a iubirii limbii materne. 

   În continuare, prof. univ. dr. Ion Haineș publică un eseu despre Limba română în mass-media, în care pleacă de la avertismentul Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România privind „degradarea continuă a limbii române folosite în spațiul public, ca și a nivelului cultural general al celor care sunt luați drept exemple de către categorii largi de cetățeni.” Cei vizați de degradarea limbii române în spațiul public sunt politicienii, oamenii de media și „vedetele”divertismentului. 

   Autorul dă exemple din marii maeștri ai scrisului românesc- de la Eminescu , Caragiale, la Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, care au adus un cald elogiu limbii române. Vasile Alecsandri numea limba română „cartea de noblețe a unui neam”. Pentru Eminescu, limba este „măsurariul civilizațiunii unui popor”, Caragiale cerea ziaristului „cinste și gramatică”, iar Blaga considera că „limba este întâiul mare poem al unui popor”. Nichita Stănescu spunea:” A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea”. 

   S-au scris nenumărate poeme închinate limbii române. (Alexei Mateevici, Ienăchiță Văcărescu, George Sion).  Autorul analizează, cu exemple concrete, degradarea limbii române în mass-media, la toate nivelurile: morfologic, sintactic, lexical, stilistic. 

   Doctor în filologie Dana Opriță dă și ea câteva exemple de anglomanie exagerată și atrage atenția asupra necesității protecției limbii române de către un for autorizat care să studieze folosirea, dezvoltarea, îmbogățirea, promovarea și difuzarea limbii române, așa cum este cel francez  (Consiliul Superior al limbii franceze). 

   Pe aceeași temă, Milena Munteanu (Canada) publică un articol care, chiar prin titlul lui, În Sfântul Grai Românesc, spune totul. Ea vorbește despre „calitățile intrinsece ale limbii române de a exprima lumini, umbre și contraste, precum și un specific care nu poate fi capturat ușor în alte limbi”. Ea realizează că Sfântul Grai Românesc, cu asperitățile, dar și cu deliciile sale, reprezintă pentru ea „revenirea ACASĂ”. 

   În cadrul rubricii permanente Cine sunteți dvs , Doamnă/Domnule? , Dana Opriță îi ia un interviu lui Liviu Pendefunda, redactor-șef al revistei pentru România. Aflăm că medicul neurolog a ales poezia încă de timpuriu. ( din clasa a VI-a ), că a luat lecții de ghitară și de pictură, că a înființat un cenaclu al elevilor și al studenților în Iași, că a publicat primele versuri în Convorbiri literare, că a citit multă poezie și că „Poesia, adevărata poesie, reprezintă miracolul ce definește civilizația umană”. 

Pentru el, activitatea științifică și cea artistică nu numai că nu se exclud, ci, dimpotrivă, sunt complementare. În același timp, aflăm că Liviu Pendefunda a editat două reviste de excepție–„Contact internațional” ;și „Acta Neurologica Moldavica”., că a fost invitat la Roma, unde a fost laureat la Festivalul de poezie , că, înainte de 1989, a colaborat și la alte reviste și a fondat revista „Opinia studențească” și revista de cultură „Ateneu Hippocratic” (1983). 

   Liviu Pendefunda publică aici un grupaj de versuri. 

   Prof. Dr. Nicolae Dima (SUA) într-o Confesiune creștină face mărturisiri emoționante despre perioada anilor de închisoare, „cea mai importantă perioadă” a vieții sale. El  a încercat permanent să afle care e sensul vieții, a scris și o carte pe această temă”- Scopul și semnificația Vieții” (2015) ;și a descoperit că adevăratul sens al vieții este cel spiritual, credința în Dumnezeu și în nemurirea sufletului. 

   La rubrica Eminescu, întotdeauna Eminescu, Lucreția Berzintu găsește o formulă originală de a lua un interviu imaginar lui Mihai Eminescu, folosindu-se de textele marelui gazetar, care „răspunde” la unele întrebări ce vizează realitatea noastră social-politică actuală. 

   La rubrica CENTENAR ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA, doamna Dr. Paula Braga Simenic (Slovenia), absolventă a Facultății de LImba și Literatura Română (1981), fostă studentă a Doamnei profesoare Zoe Dumitrescu-Bușulenga, titulara disciplinei Literatură universală și comparată, scrie despre minunata profesoară , care a marcat generația ei, prin înalta competență și dăruire , prin patosul comunicării, care a reprezentat cultura în A, bazată pe lectura în original a clasicilor greci și latini, pe o însușire organică a cunoștințelor , spre deosebire de cultura în V, cu o bază instabilă, cu acumulare de cunoștințe de-a valma, fără rigoare, fără continuitate. 

   La rândul ei, Dr. Dana Opriță aduce un cald elogiu personalității covârșitoare a profesoarei Zoe Dumitrescu–Bușulenga. Ea amintește de studiile fundamentale de critică și istorie literară  despre Eminescu și Creangă, despre studiile de istorie a culturii și cele de comparatistică , pe care le cunoștea dinainte. Triunghiul culturii trebuie să aibă baza în jos, adică în valorile clasice, spunea profesoara. Ca studentă, Dana Opriță a avut șansa să facă seminarul cu eminenta profesoară , de la care a învățat să prețuiască valorile fundamentale ale culturii, Biblia, în primul rând. 

   Eseistul, filosoful culturii, academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga, membru al unor importante instituiții europene, și-a exprimat dezamăgirea față de dezinteresul pentru lectură , de minimalizarea valorilor trecutului, față de Eminescu, de exemplu. 

   Autoarea elogiază UZPR , Seratele Eminescu jurnalistul și premiile acordate celor care cercetează opera și viața marelui nostru scriitor și jurnalist. La 20 aug. 2020 , s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Zoei Dumitrescu-Bușulenga. În ultima parter a vieții, ea s-a călugărit sub numele de Maica Benedicta și a fost înmormântată la Mânăstirea Putna. 

   Dana Opriță poartă în suflet amintirea luminoasă a eminentei personalități care a fosr Zoe Dumitrescu-Bușulenga. 

  Prof uniuv. Dr. Florentin Smarandache dă informații foarte interesante despre Museo del Oro din Columbia. El prezintă câteva figurine și vase metalice, descoperite de arheologi, cu forme zoomorfe simetrice, obiecte de podoabe, discuri, platouri, statuete mici de ceramică, oale încrustate, măști aurite, încrustări în piele, sculpuri antropomorfe în lemn sau fier, picturi corporale, picturi pe obiecte de ceramică. 

   Urmează o rubrică fixă : CALENDAR, susținută de Dana Opriță. 

   Excelent eseul Doamnei prof. univ. Dr. Anca Sîrghie despre Destinul psalmistului Tudor Arghezi. 

   Demonstrând o cunoaștere profundă a poeziei lui Tudor Arghezi și a poeziei române în general, Anca Sîrghie face o analiză nuanțată a psalmilor arghezieni, cu raportări la critici literari de prestigiu, dar oferind propria sa interpretare. Tema este delicată și a reprezentat în timp o mare diversitate de puncte de vedere, trecând prin perioada proletcultistă care reducea totul , schematic, la Psalmul din 1959,   socotit drept „ultimul psalm”, prin care poetul respingea credința în Dumnezeu. 

   Referindu-se la manualele școlare actuale, autoarea constată, cu tristețe,  că lui Arghhezi i se acordă prea puțin spațiu, văduvind noile generații de o cunoaștere mai profundă a marelui poet. 

   Totodată, ea se întreabă și încearcă să răspundă de ce Tudor Arghezi a intrat la început de secol XXI într-un con de umbră, în favoarea noilor generații de poeți (Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Ana Blandiana). Din fericire, constată autoarea, la începutul secolului al XXI-lea psalmul se revitalizează, cunoaște ,o nouă vârstă, prin versurile unor poeți ca Șerban Foarță, Theodor Damian, Dumitru Ichim, Marcel Miron, Dorel Vișan, Aura Christi. 

   Poezia psalmilor se înscrie în sfera poeziei filozofice, a marilor întrebări asupra existenței, iar Psalmii lui Arghezi reprezintă un adevărat model. 

   Un portret excepțional al Otiliei Cozmuță, O româncă în Japonia, face Radu Șerban, care ne-o aduce în actualitate pe jurnalista, scriitoarea, criticul de artă, pictorul, memorialistul îndrăgostit de fascinanta japonie, de lumea japoneză, de arta japoneză, de pictura și sculptura japoneză, de arhitectura , de grădinile , de mobilierul japonez, de florile japoneze, („Țara crizantemelor”), de portul japonez, de trăsurile specifice, acele ricșe trase de oameni. (1901-1902).

   Otilia Cozmuță ( decedată în 1951) a avut relații de prietenie cu Brâncuși, Rodin, Anatole France, Ady Endre și cu alte personalități ale artei europene, iar biografia ei merită cunoscută, ca un adevărat roman. 

   Maria Nițu comentează cartea Marianei Pândaru –Călătorii între două extreme: De la Nordul Scandinav la țărmurile Bosforului. (2020). Ea privește călătoria „ca o frumoasă poveste”, călătoria ca o cunoaștere, îmbogățire de sine, între munte, inimă și suflet. Autoarea cărții prezintă experiențe unice, ca-ntr-un miraj. Totul i se pare miraculos, fascinant, fantastic, ea e total implicată sufletește în ce descrie,. Peste tot pe unde călătorește ea notează, înregistrează elementele specifice, arhitectonice, de istorie națională, particularitățile fiecărui popor. 

   Prof. univ. Dr. Ion Haineș prezintă o rubrică  permanentă –EVENIMENTE UZPR. (iulie-august-septembrie)

O altă rubrică permanentă– Pagini pentru cei mici. 

  Dr. Dana Opriță prezintă cu căldură cartea Viața ca o carte, cartea ca un destin- Daniel Corbu despre Daniel Corbu în dialog cu Carmen Doreal, . Un fragment din această carte este Eminescu, model în absolut. Eminescu și misiunea christică pentru poporul român. 

   Sergiu Cioiu își amintește cu nostalgie de prietenii săi din perioada boemă a vieții sale. 

    Cu ocazia împlinirii vârstei de 95 de ani ai Virginiei Zeani, aceasta este evocată cu emoție de Livia Ciupercă, Adriana Rogovsci și Alexandru Cetățeanu. prieten cu marea artistă. 

   Prof. univ. Dr. Ion Haineș scrie o cronică despre cartea lui Florentin Popescu Convorbiri cu Theodor Damian,( RawexComs, 2020) din care aflăm lucruri interesante despre cei doi scriitori și despre implicațiile lor în cultura și literatura din țară și din diaspora. 

   Radu Vida publică un excelent reportaj despre Cluj, însoțit de superbe imagini. 

   În sfârșit, Alexandru Cetățeanu (Canada) prezintă Pe ZOOM, din Montreal, activități culturale în timpuri grele. El vorbește despre efectele pandemiei pentru domeniul cultural, efecte terapeutice., în sensul că, începând din martie 2020, au avut loc (online) fructuoase dialoguri culturale cu personalități din patru continente. Este vorba despre Cenaclul Destine Literare, iar autorul face o cronică a celui de al 15-lea episod al cenaclului, în desfășurarea sa concretă. 

   Revista publică proză de bună calitate și foarte multă poezie, ceea ce e foarte bine, pentru că poezia ne îmbogățește gândirea și ne înfrumusețează sufletul. 

   În concluzie, Destine literare este o revistă de prestigiu internațional, o adevărată carte de vizită pentru cultura și literatura română din țară și din diaspora. 

  O ultimă observație: ilustrația revistei este una de excepție. Picturi inspirate, semnate de Carmen Stănescu, Vasile Mic, Doina Maria Constantin, Eduard Nițulescu, Carmen Doreal, Eleny Pendefunda.

 

                                                     Ion HAINEȘ / UZPR







































Un comentariu pentru “A apărut Revista DESTINE LITERARE, Anul 14, Nr. 52-53, Iulie-Dec. 2020

  1. Felicitări celor care țin revista Desine Literare pe rândul din față! Domniile sale sunt enumerate cu atenție. Felicit și pe cei nemenționati , cei care susțin temele anunțate prin versuri, proză. Succes mai departe tuturor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *