default-logo

SUB SEMNUL PANDEMIEI –  un supliment al Revistei Destine Literare

Prestigioasa revistă ,,Destine Literare’’, care apare la Montreal, Canada, sub direcția scriitorului și publicistului Alexandru Cetățeanu, adaugă ultimului număr din 2020 un supliment literar intitulat Sub semnul pandemiei. Este o revistă-carte, de numai 60 de pagini, de alcătuirea căreia s-a îngrijit cu pasiune și bun gust literar ziarista și scriitoarea Dana Opriță. Apărut în ianuarie 2021, după încheierea unui an în care omenirea a fost răvășită de războiul încă neterminat cu un inamic invizibil, virusul Sars Cov 2, suplimentul-carte este, înainte de toate, un document literar despre felul în care flagelul a fost resimțit în suflete și a schimbat pe neașteptate viața oamenilor. În Gânduri de început, așternute sub titlul Viața, înainte și după – să ne amintitm 2020 – , Dana Opriță realizează un fel de jurnal literar, în care propriile sale stări sufletești și evenimentele care le-au provocat sunt redate nu cronologic, pe zile sau săptămâni, ci potrivit impactului avut și decantat în fluxul memoriei. Într-o ordine afectivă, au fost: înlocuirea bucuriei primilor muguri și flori de primăvară cu frica, impunerea exagerată a carantinei, decretarea regatului ,,masca’’, informarea obsesiv-depresivă întreținută de mass-media, opiniile contradictorii ale specialiștilor, ,,absurdul declarațiilor șefilor de state sau guvernatorilor’’ parcă pentru a menține panica și manipula spiritele slabe, evidența ,,unui plan diabolic’’ (,,dar, desigur, mă înșel’’) privind reducerea populației și ,,îndepărtarea planetară de credința în Dumnezeu’’, lumea ca ,,imensă Morgă’’ și lipsa unei despărțiri decente de cei plecați într-o altă lume, ocolirea depresiei de către autoare atât prin privilegiul de a locui departe de oraș și de a se putea plimba fără restricții, cât și prin decizia de a nu sta lipită de televizor și radio. În acest context, având și responsabilitatea revistei ,,Destine literare’’, hotărârea sa de a nu publica în paginile revistei texte trimise de colaboratori conținând ,,relatări, frustrări, revolte’’, pentru a proteja sfera literaturii și, desigur, cititorul oricum agresat de realitate, de intruziunea virusului rebel. În schimb, a plănuit un număr special al revistei la sfârșit de an, acesta la care ne referim, în care gândurile primite pe parcurs sau solicitate special, să fie ca ,,o lecție de viață’’,  împreună cu ,,alte creații literare ce au avut ca punct de pornire doar acest moment’’. Și, pentru a fi mai aproape de realitatea trăită, de care oamenii au încercat să se detașeze de rebelul invaziv și făcând haz de necaz, a inclus și o serie de glume din colecția strânsă de Florentin Smarandache în volumul Noile aventuri ale virusului corona (exemplu: Dacă suntem izolați, putem băga degetele-n priză?) și câteva ziceri acide, cuprinse într-un Îndreptar anti-virus al lui Cornel Udrea. A rezultat un supliment literar conținând eseuri, poezii, proză, pagini de jurnal, glume. De menționat și aportul vizual al lui Valy Luca, printr-o tehnoredactare adecvată a fiecărei pagini, prin postarea în unele dintre ele a câte unei  fotografii documentare, cu imagini de străzi pustii, sau cu copii și maturi purtând nelispsitele măști, sau, încă, prin paginile de final, prima înfățișând globul pământesc legat cu o mască, iar ultima, imagini cu câteva astre plutind în spațiu, sub forma imaginii lui Sars Cov 2.

Suplimentul literar beneficiază și de o structurare armonioasă, care alternează tipurile de contribuții, pe care, în prezentarea de față, le voi grupa, totuși, pe genuri, începând cu reflecțiile. Acestea sunt dispuse și ele întrucâtva simetric, în sensul că, după introducerea menționată, revista se deschide și se închide cu meditațiile lui Theodor Damian, cunoscutul director al revistei ,,Lumină lină/ Gracious Light’’ și al cenaclului ,,Mihai Eminescu’’ de la New York, poet și publicist, profesor-filosof la Trinity College și preot-teolog la Biserica ,,Sf. Petru și Pavel’’ din aceeași metropolă. Scrise la începuturile pandemiei, când se recomanda insistent sau se impusese rămânerea la domiciliu, primele gânduri ale lui Theodor Damian, îndreaptate asupra statului acasă și a consecințelor sale, prevăzute ca fericite pentru unii și conflictuale pentru alții, pentru că ,,unul vrea una, altul alta’’,  conțin înțeleapta povață pentru fiecare de a găsi  un ,,modus vivendi şi un modus operandi bazat exclusiv pe acest respect, pe toleranţă, pe bunăvoinţă’’, de a recurge la autoreflecție, la bunătatea propriului suflet și, mai presus de toate, de a gândi la ,,Dumnezeul dăruito’’. Ultimul îndemn revine și în meditația din final, pe tema confruntării prezente cu răul, când lumea ,,nu merge  în direcția conformă menirii ei’’ și oamenii au nevoie de o transformare, creștinii de întoarcerea la Dumnezeu, ceilalți, poate, de un început de căutare. Firesc, desigur, pentru că atât cât omul nu a devenit un robot, programat numai să execute, sufletul său are și alte cerințe decât cele trupești, inclusiv și îndeosebi trebuința de a sonda și de a se acorda cu Misterul de dincolo de orice descoperiri științifice și tehnice. 

Alte mărturii și gânduri sunt precedate de ideile întru totul credibile ale Prof. Emeritus Dr. Ernesto Kahan, de la Universitatea din Tel Aviv, care compară situația post pandemie cu the Black Death and the “Spanish Flu”. Mai semnează reflecții sub forma eseului  Radu Șerban (care susține că pandemia îndreaptă spre smerenie, înțeleasă ca ,,umilință față de Divinitate dar nu umilire’’, ca ,,pioșenie dar nu abandon’’), Ion Haineș (profesor de jurnalism, poet, prozator, critic literar, pentru care pandemia a însemnat închiderea atâtor instituții culturale și lipsa mării, inspiratoarea recentei sale cărți de poezie Scoicile foșnitoare), Milena Munteanu (redescoperă, primăvara, la Toronto, în pofida interdicțiilor, dictonul Carpe diem, căci viața merge înainte), Veronica Balaj (poetă ,,prinsă’’ de starea de urgență la Timișoara și prezentă în volum de două ori, cu scrisori sau pagini de jurnal, ca evadare în lumea interioară, dar și ca mijloc de comunicare și de a se feri de singurătate), Sergiu Cioiu (celebrul interpret de muzică ușoară – ne răsună în auz refrenul ,,Vântule, vânt nebun…’’ –  scrie din Canada despre protejarea sănătății și libertății de gândire: ,,Să nu respingem tot ce ni se propune, ca fiind acțiuni salvatoare, de bun simț. Dar să fim atenți, foarte atenți!’’ și ne surprinde în final cu o reușită poezie despre stăpânii lumii și cu un set de aforisme), Liviu Pendefunda (scriitor reflexiv, consideră că toate nefericirile provin din ,,neînțelegere și încălcările majore ale dreptului nostru la viață’’, dar mizează pe faptul că românii ,,au știut dintotdeauna să se adapteze intemperiilor’’.).

Nu toate poeziile conținute în suplimentul literar au avut ca ,,punct de pornire’’ situația pandemică. Chiar după Gândurile de la începutul revistei, sub titlul ,,Eminescu. Întotdeauna Eminescu’’, inegalabilul poet și geniul tutelar al jurnalisticii românești, sărbătorit la 15 ianuarie, este readus în atenție cu poezia  Scrisoarea I, despre ,,bătrânul dascăl’’ (filosoful Imm. Kant?), de fapt, despre confruntarea dintre valoare și nonvaloare în tăvălugul nedrept al istoriei. Sunt reproduse și alte câteva poezii in memoriam, inspirat alese, aparținând lui N. Labiș, George Astaloș, Traian T. Coșovei, Eugen Ionescu, Vasile Voiculescu.  Poeziile create în timpul pandemiei sunt semnate de Viorica Balaj, Georges Friedenkraft (Franța), Dana Opriță (3 poezii, între care un poem premiat la Concursul de poezie inițiat de World Congress of Poets, având tema ,,Remoteness – octombrie 2020), Passionaria Stoicescu (7 poezii din vol. Declarații pe propria răspundere, care conține 20 de poeme ,,din anul de grație și co-vidație 20…20’’ – Editura eLiteratura, București, 2020), Lidia Grosu (Republica Moldova) și Sudhakar Gaidhani (India).

Proza este reprezentată de Radu Vida ( Inga!, iată, a mai trecut un an… – o povestire în care i se dă cuvântul de autoprezentare lui Covid 19, care vrea ,,uciganie’’ și, prin contrast, se închipuie o iubire spirituală între un senior spitalizat și o tânără asistentă),  Crina Decusară Bocșan (Pandemie caragialiană – o ,,piesuță’’ scrisă cu vervă, cu umor și niște replici aiuritoare) și Marius Simion (Izolare plăcută – o povestire deloc veselă despre un septuagenar singur și izolat).

Întreaga revistă cuprinde o idee frumos spusă de Dana Opriță:  ,,Ar fi trebuit să avem, în sfârșit, curajul să descoperim lumea din interiorul nostru, acolo unde este întreg Universul și, deci, și Dumnezeu. Ar fi trebuit să ne facă mai buni, mai îngăduitori, mai plini de iubire pentru tot ce ne înconjoară – ființe umane sau nu, natură –, începând, însă, cu a ne iubi pe noi. A iubi viața.’’ 

prof. Ioan Roșca / UZPR

 






Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.