Nicolae Băciuț publică o carte dedicată lui Florin Piersic la împlinirea a 85 de ani (27 ianuarie) „VĂ PUP, CIOCOFLENDERILOR”, Editura Vatra veche 2021

Cum poți întâmpina bucuria unei aniversări venerabile a unui om excepțional, remarcabil printr-o carieră fascinantă și printr-o viață personală demnă de a fi subiectul unui film? Cum poți omagia un om care împarte bucurie și iubire și primește cu multiplicată generozitate admirația și prețuirea oamenilor? Cum îl poți sărbători pe Florin Piersic, în restrictive vremuri cauzate de neplăcerile pandemice? Când ești editor, dilema este rezolvată cu ușurință: publici o carte despre cel omagiat. Când ești în plus, poet și om de cultură, rezultatul este excepțional, căci ai conținut emoțional și substanță sentimentală. Când ești și jurnalist, pe lângă toate celelalte, ai flerul documentarului și competența autentificării. Iar ceea ce rezultă din toate acestea e chiar „gestul de reverență” pe care l-a săvârșit cu generozitatea-i cunoscută, Nicolae Băciuț, harnicul și inspiratul editor al prestigioasei edituri „Vatra veche”, prin excepționala carte de colecție dedicată marelui actor Florin Piersic, la aniversarea celor 85 de ani de tinerețe și frumusețe, de iubire și har artistic. Cuvântul autorului, „În loc de prefață” mărturisește câte ceva din procesul de materializare a ideii, încurajat de poetul și prietenul Răzvan Ducan, el însuși semnatarul unui text despre „Florin Piersic pur și simplu”, căruia îi recunoaște strălucirea talentului, vocației și frumuseții, așa cum l-a surprins la Blaj, în 2017, pe când actorul genial „își sărea umbra într-o întâlnire de frumusețe și bun simț de 24 de carate!” (Răzvan Ducan). Angajamentul lui Nicolae Băciuț este promițător: „Voi face ce voi putea și cât voi putea, adunând referințe despre Florin Piersic, atât cât îmi permite Internetul și cât se vor solidariza cu ideea mea cei pe care îi voi provoca. Va fi reverența mea pe care o fac marelui actor, la ceas aniversar.” (În loc de prefață, N. Băciuț) Mă număr printre cei provocați, dar, din păcate, când am primit invitația de a scrie despre Florin Piersic, am simțit regretul și frustrarea că nu am avut nici măcar o singură ocazie de a-l întâlni personal pe marele actor. I-am urmărit cariera cinematografică și emisiunile televizate, dar nu mi-a fost dat să mă impregnez de energia lui radiantă altfel decât prin intermediul micului și al marelui ecran. De aceea, a scrie despre cartea în care se scrie despre Florin Piersic este o mare bucurie, un privilegiu pentru care îi aduc mulțumiri lui Nicolae Băciuț, „întâia persoană în stare să scoată la lumină filonul aurifer al acestui munte de experiențe”, recunoaștere ce vine din partea lui I. Marcoș, pentru care „Darul lui Piersic” este acela de „povestitor care frapează și încântă”. Concepută ca o biografie reconstituită din impresii și considerații, scrisori și autografe, articole și fotografii, cartea s-a născut din sinceră și profundă prețuire, cunoscute fiindu-ne proiectele de suflet ale prestigiosului editor de a scrie despre destinele marilor oameni cu care a interacționat de-a lungul vieții și pentru care a nutrit respectul datorat profesionalismului incontestabil și harului pus în permanentă valoare. Cele 35 de texte cuprinse în această carte monografică într-un fel aparte, se constituie, fiecare, într-un veritabil document despre trecerea prin viața semnatarilor, tangențial, conjunctural sau ca o permanență, a fabulosului Florin, cu neprețuita lui personalitate, convertită la modul simbolic în cei „o mie de Florini” pe care-i dăruiește necontenit publicului său, de mai bine de șase decenii. Devine limpede că motto-ul ales de Nicolae Băciuț, „O mie de Florini, primești?”, surprinde extraordinara mărinimie cu care inegalabilul actor român, cel mai frumos și mai puternic, simbolul eroului adorat al ecranelor românești, își tratează fanii, în fapt, proveniți din poporul român de pretutindeni. Semnificația poate merge încă mai departe: Florin Piersic este o succesiune de ipostaze de o mie de alți Florini, reprezentând multiplele fațete ale complexei sale personalități artistice. Cei 1000 de Florini trăiesc toți deodată în unicul și genialul Florin Piersic și am avut surpriza să regăsesc aspectul acesta al percepției mele, printre remarcile doctorului Mircea Frențiu. Reperele bio-bibliografice așază coordonatele vieții și activității artistice pe făgașul unui studiu complet, așa cum se cade când vine vorba despre o personalitate a culturii: viața personală, distincțiile, cariera teatrală, cariera cinematografică, într-un cuprinzător parcurs al vieții, din care oricine poate deduce cât de bogată a fost existența acestui om. Emblematică pentru personalitatea generoasă, volubilă și plină de afectuoasă gratitudine este fotografia ce însoțește textul academicianului Ioan Aurel Pop, sărutat patern, pe frunte, de către actorul căruia îi vede arta ca viață. „A jucat și joacă cu atâta talent încât trăiește aievea pe scenă. Prin el, scena devine viață mai reală decât viața trăită aievea. Florin Piersic nu are vârstă, pentru că se află pe șoseaua cea mare și fără de sfârșit a vieții, curge și nu ajunge niciodată la liman, nu are început și sfârșit. Vine din seva vie a acestui popor, pe care nu îl iubește doar, ci îl reprezintă, îl încarnează, îl nemurește. Florin ridică dramaturgia românească, proza și poezia românească la rangul celor universale și chiar mai sus.”(Ioan Aurel Pop „Florin Piersic sau arta ca viață”) Se pare că anul 2017 este anul memorabil în care s-a consolidat excepționala prietenie între cele două personalități valoroase ale culturii române: actorul celebru, Florin Piersic și poetul – editor, jurnalistul și promotorul cultural Nicolae Băciuț. Toposul în care se petrece această memorabilă întâlnire este unul ales, un spațiu al marilor acte de cultură, istorie și ființă românească: legendarul Blaj, Mica Romă în care se mai pot ghici urmele sublimului Eminescu. Poetul avusese parte de magia unei întâlniri fugitive cu actorul, la Suceava, în anii 71, pe când cel dintâi era doar un adolescent visător, iar cel de-al doilea gusta, deja, voluptatea succesului în cinematografie. Întâlnirea a rămas în sufletul tânărului Nicolae, iar când cei doi s-au întâlnit față în față, s-au recunoscut unul pe altul ca ființe afine spiritual și tributare unui daimon al poeziei. Amândoi vibrează liric, pentru amândoi a spune poezii înseamnă a-ți exersa spiritul și a te încărca cu energia înaltei trăiri. Actorul descoperă frumusețea și profunzimea operei poetului Băciuț și-și îmbogățește repertoriul cu poezii sublime ale acestuia, la rang de preferată a sufletului fiind poezia Grădinar în Rai, expresie a esenței lirice a lui Nicolae Băciuț. Elocvent este autograful primit de poet cu această privilegiată întâmplare: „Dragule, Ce descoperire! Ştiam că ai un frate care este un medic excepţional, dar tu eşti şi mai grozav cu poezia ce face parte din fiinţa ta. Te admir, te felicit şi te iubesc fără… final! Al tău azi, mâine şi cine ştie până când, Florin Piersic, 2017. 13 mai Blaj”. Iar peste două săptămâni, la 2 mai, actorul certifică și întărește descoperirea din mai : „Am o revelaţie că v-am cunoscut – şi la Blaj şi la Cluj!”. „V-am sunat să vă spun că rămâneţi în inima mea. Poate că vă sună multă lume să vă spună asta, dar eu vă spun că sunteţi cu adevărat în inima mea. O să fac un recital, mai la toamnă, cu muzică, cu tot dichisul, din cartea dumneavoastră, şi am să pun totul pe un CD”, i-a spus Florin Piersic, într-o convorbire telefonică. Așa se explică perspectiva specială pe care această carte o deschide asupra marelui sărbătorit de la 27 ianuarie. Este perspectiva personală a autorului, așa cum și-a propus-o acesta, cu nobil egoism și superioară posesivitate: „Va fi un Florin Piersic al meu, al celor ce am gustat din darurile Piersic(ului) Florin. Noi suntem parte din acel public pe care l-a iubit, îl iubește și căruia i s-a dăruit cu toată viața sa, creând personaje memorabile, dar fiind el însuși un personaj veritabil, cu o popularitate greu de egalat, tocmai datorită firescului său existențial, cel căruia „nimic din ceea ce e omenesc nu i-a fost străin”. Supranumele japonez, Momotaro, care în traducere înseamnă Băiatul Piersic, (dr. Radu Șerban, Flori de Piersic la Londra, două momente de reverie, 5 iunie 2009 și 16 aprilie, 2011) consfințește această metafizică a hrănirii din spiritul savuros al acestei ființe de pură energie. Binevenită este integrarea în carte a portretului pe care Gheorghe Tomozei l-a alcătuit tânărului actor ce se remarca în 1965 la Festivalul de la Mamaia, ca și portretul din evocarea extrem de complexă, semnată de dr. Mircea Frențiu, „Florin Piersic-omul, pacientul, prietenul, actorul și legenda vie a teatrului și filmului românesc”. În aceeași consonanță vine și perspectiva feminină a Emiliei Amariei, care așază numele actorului sub semnul egalității între viață și legendă și care, incapabilă să-și reprime sentimentul de puternică admirație, încalcă interdicția repetat impusă de actor de a i se adresa cu apelativul Maestre, și-i dedică acestuia un poem omagial intitulat chiar „Maestrului Florin Piersic”. Scriitorul Nicolae Suciu, mărturisește că „Maestrul Florin Piersic, stea a cinematografiei române, … un om cât o lume … știa coborî oricând de pe piedestalul vedetei, pentru a povesti câte și mai câte cu noi, cu cei care în fața lui am fi putut fi doar simpli fani. … era actorul în care omul de omenie încerca tot timpul, cel puțin să egaleze actorul, dacă nu să-l depășească. Florin Piersic stă alături de mine ori de câte ori mă încumet, presat de aripile inspirației, să plămădesc noi și noi personaje. Nu o dată l-am văzut jucând în rolul personajelor mele, chiar dacă dânsul nici măcar nu-mi citise niciodată piesele de teatru. Florin Piersic „zace” în felul meu de a vedea teatrul și de a zidi sufletește și prin teatru. (Nicolae Suciu, „Un actor între oameni și un om între actori!”) Vin evocări și declarații de iubire și prețuire de peste tot din lume, SUA, Israel, Londra, Viena, Toronto, căci Florin Piersic „și-a aruncat năvodul peste întreaga lume” (preot Gh. Nicolae Șincan), fermecând-o și devenind „prietenul tuturor românilor” (Daniela Gîfu), privilegiați că sunt „contemporani cu cel mai mare interpret al cuvintelor scrise în frumoasa limbă română. Suntem martori ai unei existențe unice și binecuvântate!” (Daniela Pănăzan, „La mulți ani, Florin Piersic!”) Florin Piersic „fascinează și încântă mereu”, sunt de părere spectatorii și fanii săi, el se dezvăluie într-un mod unic, învăluitor, căci „La o primă impresie ai crede că vorbele lui sunt niște picanterii, îți pare că se joacă cu propria sa umbră, dar treptat, observi că tot ce spune are substanță, are trimitere la esențe!” (Elena Buică, „Întâlnire cu actorul Florin Piersic”) „Miza acestei cărți, la ceas aniversar, se vrea o reverență făcută actorului Florin Piersic, menită să completeze, în câteva nuanțe, biografia artistică a unui actor despre care toată lumea are impresia că știe totul, deși, în realitate, mai sunt atâtea lucruri care merită să fie cunoscute”, lămurește autorul în cuvântul său, dar dincolo de gestul omagial încărcat de noblețe al poetului și editorului Nicolae Băciuț, cartea „Vă pup, Ciocoflenderilor!” este o binevenită schiță monografică despre viața „monstrului sacru” (clișeu obligatoriu!) al cinematografiei și teatrului românesc, prin care se deschid perspectivele multiple ale unui studiu amplu, imperios necesar pentru completarea istoriei culturii române contemporane. Este, pe de altă parte, o fixare în memoria publicului spectator, dar și un inspirat și foarte frumos ambalat cadou pe care Nicolae Băciuț îl face cititorilor revistei și ai editurii sale prestigioase, Vatra veche. Și iată, prin această carte, se consolidează încă una dintre demonstratele veleități ale lui Nicolae Băciuț, aceea de biograf și documentarist de originală inspirație, care știe că, alături de cuvinte, fotografia este vitală pentru a ilustra complexitatea și ardoarea unei vieți, de aceea, colecția impresionantă de fotografii cu instantanee din viața lui Florin Piersic dă viață volumului, deoarece „orice fotografie cu Florin Piersic e memorabilă, se încarcă de frumusețea clipei, căreia îi dă durată!”