default-logo

Efectul Piersic” – un fenomen care nu poate fi stocat

Este extrem de dificil să faci o analiză obiectivă asupra subiectului Florin Piersic. Este dificil pentru că te bruiază mereu „zgomotul” unei inexorabile iubiri. Căci Florin Piersic este, dacă nu „cel mai iubit dintre pământeni”, cu certitudine cel mai iubit dintre români. Este o evidenţă confirmată de toate statisticile şi sondajele. Cum să te detaşezi de presiunea unui asemenea sentiment?

Voi încerca totuşi această incursiune analitică, cu toate riscurile şi resposabilitatea pe care le presupune un asemenea demers. Iar responsabilitatea, în cazul lui Florin Piersic, e dublă: o dată faţă de persoană şi o dată faţă de publicul căruia se adresează textul.

„Vorbeşte Florine!”

A fost supranumit Făt-Frumosul cinematografiei româneşti. De aceea mulţi pun popularitatea lui Florin Piersic pe seama staturii impresionante şi a frumuseţii sale masculine. Fals! Există actori mai frumoşi şi cel puţin la fel de impozanţi ca Florin. Alţii zic că vorbeşte prea mult şi că avalanşa de vorbe dă iluzia talentului actoricesc. Iarăşi fals! Cel mai guraliv dintre actorii români (şi poate dintre toţi românii) a reuşit, prin cel puţin două roluri magistrale, să umple scena şi să-şi dea măsura valorii, aproape fără cuvinte: Lenny din „Oameni şi şoareci” şi Indianul din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Alţii zic că foloseşte „cârlige” ieftine. Care cârlige? Poveştile lui mai mult sau mai puţin inventate? Bancurile? Lacrimile? Farsele? Râsul? Faptul că aduce viaţa din culise pe scenă, scena în culise şi pe amândouă în faţa oricărui auditoriu? „Vorbeşte Florine!” – îi spunea Radu Beligan, când se aflau împreună la o masă, la o întâlnire între actori sau între oameni de orice fel. „Despre ce să vorbesc?” – întreba Florin. „Nu contează. Despre orice”. Radu Beligan a înţeles bine: despre orice ar vorbi Florin Piersic, vorba lui face bine. „Piersicile” (vorbele) lui Florin sunt mai plăcute ca zaibărul şi pălinca şi mai eficiente ca antinevralgicul, fortralul, morfina, la un loc. Cu precizarea că nu dau alergii, efectul pozitiv este persistent, sunt ieftine şi se găsesc pentru tot poporul.

Ce formulă chimică are sufletul?

„Tratamentul” cu Florin Piersic este, ca să folosim o extensie metaforică, asemănător cu tehnica Feng Shui, atât de popularizată acum în România. Nu mi-am putut reprima această analogie întâlnind, pe un site, următoarele instrucţiuni şi recomandări ale disciplinei amintite: „Modul de activare a Florilor de piersic este folosirea unor flori proaspete într-o vază frumoasă, umplută cu apă limpede. Trebuie avut grijă ca florile folosite să fie proaspete, iar vasul trebuie umplut cu apă limpede, altfel idila se va termina prost. Culorile romantice, cum sunt rozul şi roşul (atât pentru flori, cât şi pentru vas) sunt mai eficiente pentru psihic”. Ca în orice tratament, există însă şi contraindicaţii: „Cei căsătoriţi nu ar trebui să activeze Florile lor de piersic, deoarece acest lucru va atrage după sine legături extraconjugale care vor distruge armonia familiei”. Nici nu mai ştii dacă e vorba de Feng Shui sau de Florin Piersic.  

De altfel, chiar actorul făcea, cândva, referindu-se la păcatele relative ale tinereţii, o tulburătoare mărturisire: „Din infidelitate, am învăţat să iubesc şi să preţuiesc fidelitatea. Fidelitatea şi trădarea, fericirea şi suferinţa sunt condimentele care se adaugă la hrana sufletului”. Efectul Piersic este inefabil ca mirosul florilor şi inexplicabil ca sufletul. Apropo, ştie cineva ce formulă chimică are sufletul? Ştie cineva cam ce formă are sau în ce parte a corpului se află? Sau l-a cercetat cineva cu lupa, microscopul, telescopul sau periscopul?

„Undeva la mansardă, o femeie iubea un piersic”

Efectul Piersic are ceva comun cu sufletul sau mirosul florilor: nu poate fi stocat, confiscat sau cumpărat. Poate fi, ca şi Peer Gynt (personajul preferat al actorului), doar iubit, pentru că altfel este incompatibil cu orice fel de zăgăzuire sau constrângere. Şi, slavă Domnului, a primit iubire din toate părţile. Acesta a fost, de fapt, „elixirul tinereţii” lui Florin Piersic, marele său secret, de care este, de altfel, cât se poate de conştient: „Suntem făcuţi din iubire, trăim pentru a primi şi a dărui iubire – declara el, cu mulți ani în urmă, în «Formula AS». Dacă n-am avea-o, măcar un strop din când în când, ne-am usca precum un copac în arşiţă, cu rădăcinile crescute pe-o stâncă golaşă. De altfel, cred că în întreg Universul e o sete mereu nepotolită de iubire, cred că şi stelele, sorii şi luceferii au nevoie de ea, ca să nu se stingă”.

Continuarea pe CERTITUDINEA Nr. 80

Autor Miron Manega

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.