◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

NICOLAE IORGA, PELERIN PRIN ARAD

„Lunga stradă care începe de la gară e cu desăvârșire măreață, vrednică de orice capitală modernă, asemenea cu o bucată din Ringul vienez” (Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească la 1906).

Vizita lui Nicolae Iorga la Arad (istoric, om politic, academician, scriitor, istoric literar, ministru, memorialist, profesor universitar, parlamentar, cu o vastă operă ce cuprinde, prin subiect, tematică, stil cantitativ, șaisprezece mii de titluri) a avut mai multe repere, dar cu profunde ecouri și peisagistic vorbind, demnă de consemnat.

La poarta de vest a României, Aradul este unul dintre cele mai importante județe  din România.

Numit de Nicolae Iorga „Mica Vienă”, de istoricii români „A Treia Romă” iar de istoricii maghiari „Golgota Maghiară”, orașul Arad se întinde spectaculos, cu parcuri largi și clădiri monumentale, pe cursul râului Mureș. 

Spectaculosul Pod Traian din inima orașului a fost odinioară granița dintre provincii, țări și imperii, locul unde s-au îmbinat Imperiul Otoman cu Imperiul Habsburgic, Principatul Transilvaniei cu Ungaria și Banatul.

Șederea lui Nicolae Iorga la Arad (Hotel Vass) îi prilejuiește o cunoaștere romanțios -prozodică a orașului, cu bulevardul și străzile cu „case înalte”, „prăvălioare mărunte (ce) duc până la podul cel lung de lemn înnegrit, care se desfășoară bătrânește deasupra Murășului”.

Interesantă metafora prin care Aradul, văzut de Iorga, este asemuit unui „mahalagiu” curat, îngrijit cu o șapcă de mare ținută a unui general.

Iorga a călătorit înspre  Arad cu trenul, venind dinspre Beiuș, astfel că nici Oradea, nici Timișoara nu i-au scăpat  privirii ochilor, Aradul părându-i dezvoltat și elitist reprezentat.

Cu referire la orașul Lipova (Nicolae Iorga, Pagini  alese din însemnările de călătorie  prin Ardeal și Banat), istoricul scrie: „Lipova duce liniștit pe malul Mureșului gălbui și leneș o viață care se leagă strâns de amintirile unui trecut și spornic negoț la care în mare  parte au colaborat românii”.

„Cine uită, nu merită!” afirma cu patos Nicolae Iorga.

Se cuvine, așadar, să nu uităm șederea la Arad și nici alte consemnări ale vremii și redate de cei care le-au păstrat cu sfințenia considerației.

Petre Uglis Delapecica (învățător la Bodrogu-Vechi, Pecica, Gurahonț, senator PNȚ, autor a patrusprezece volume de folclor, semnatar, printre altele, a unor volume: „Poezii din popor”, „Povești din popor”, „Povești nemuritoare” ș.a.) a lăsat printre alte manuscrise și pe cel cu numarul treizeci și  nouă. E vorba de o evocare  despre Nicolae Iorga, reunit sub titlul „În preajma unor scriitori” (păstrate de  regretatul erudit Vasile Popeangă, fost director al Preparandiei arădene).

„Într-o frumoasă zi de toamnă, savantul nostru istoric, Nicolae Iorga și-a anunțat sosirea la vechea mănăstire a Hodoș-Bodrogului, fostului Stareț, Arhimandrit Hamsea (profesor la Institutul Teologic Diecezan, egumen al Mănăstirii Hodoș-Bodrog, autor de studii și articole, dar și redactor la „Biserica și Școala”, „Telegraful român”, „Revista Teologică”, fost candidat pentru episcop, bun orator și absolvent al Academiei de Drept, Budapesta și de la a cărui petrecere din viață s-au împlinit la 25 ianuarie a.c. 105 ani)”.

Petre Uglis Delapecica îl va însoți pe înaltul oaspete, Nicolae Iorga, din însărcinarea staretului (cu atât mai mult că se cunoșteau din vremea când  fotoliile li se învecinau în Senatul României).

Mărturisește astfel Petre Uglis Delapecica despre intenția savantului Iorga de a scrie despre mănăstire, întâmpinandu-l la Poarta principală. De altfel, Iorga a vizitat tot ce și-a dorit: Bisericuța Sfintei mănăstiri, Camera Arhondariei cu arhiva, a admirat picturile și vechile icoane, cărțile vechi bisericești legate în piele cu copcii de argint, scrise de mână, altarul cu odoarele sfinte, a stat de vorbă  cu alți  doi călugări, Arhip Munteanu si Nichifor Cuzman, ieromonahul Teofil Seculici).

De la mănăstire, Iorga a plecat înspre gara Arad spre a lua trenul de București (și, de ce nu… puțin încărcat și gostit cu țuică, vin de Galșa și Honț!)

Azi, Mănăstirea, cea mai veche așezare monahală care datează din 1177, își înalță semeț edificiul între Ape!

Iar noi, prin aceste  Retorice, dar pline de seva Călătorii în timp, i-am dat acestuia Crezul împlinirii a 150 de ani de la nașterea marelui Om, Nicolae Iorga.

Florica R. Cândea / UZPR, Filiala Arad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *