Duhnind a alcool și a durere, urlând a nevoie de iubire și a spaime, jucându-se două ore cu proprii noștri demoni, prima premieră a anului de la Teatrul Odeon, piesa „Cui i-e frică de Virginia Woolf?, scrisă de dramaturgul american Edward Albee sfredelește mintea și sufletul oricărui spectator. Piesa scrisă în anul 1962, distinsă cu Premiul Tony pentru Cea mai bună piesă și Premiul New York Drama Critics’ Circle pentru Cea mai bună piesă și nominalizată la Premiul Pulitzer, montată pe scenele din toată lume, înclusiv la noi, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” în varianta propusă de regizorul Alexandru Mâzgăreanu are forță, nerv, putere de intruziune, magnetism.
Martha(Carmen Tănase) și George(Adrian Titieni) formează un cuplu trecut de prima tinereţe, ea, fiind fiica Rectorului Universităţii unde el, un blazat profesor de istorie, a abandonat până și visul de a fi şeful catedrei. Ei primesc în vizită cuplul de tineri Nick (Silvian Vâlcu), un ambițios cadru universitar la catedra de biologie și Honey (Ioana Mărcoiu), tânără sa soție. Ceea ce a putea fi o plăcută seară mondenă între două cupluri, prilej de manifestare a prieteniei și generativității, se transformă într-o noapte cumplită, un timp ce pare fără sfârșit, al adevărurilor spuse crud, în joacă, al minciunilor mai credibile ca adevărul, al sfâșierilor reciproce. Cei patru actori impecabili fiecare în rolul său, dar și în țesătura comună în care personajele se zbat precum într-o plasă a Arahneei își îmbracă pe rând, cu iuțime și șiretenie, hainele de de victimă, agresor, salvator, specifice jocurilor psihologice.
Carmen Tănase întruchipează perfect o femeie nevrotică, avidă de dragoste, dar incapabilă de comunicare reală, forțând partenerul să îi satisfacă nevoia de securitate. Contorsionată mental, perversă, inocentă, diabolică, neajutorată, calină, crudă, te arde pur și simplu prin zbuciumul ei. Te arde și te face să o iubești . Pentru că, de fapt, Martha cerșeste iubire fără să aibă puterea de a o dărui. Departe de a manifesta gesturi demonstrative, doar cu echilibru și simțul detaliului, personajul lui Adrian Titieni capătă compasiunea spectatorului. Pentru că George nu doar suferă ca toți ceilalți, George iubește.
Finalul piesei îi lasă pe Martha și George în jocul dintre lumină și întuneric, lepădați de demoni, doar ei cu ei. Și cu iubirea lor egală cu furia ce îi va ține pe veci împreună.
Alina Maer, UZPR Prahova
Cui i-e frică de Virginia Woolf?
De Edward Albee
Traducerea Ionuț Grama
Regia Alexandru Mâzgăreanu
Decorul Andrada Chiriac
Costumele Alexandra Mâzgăreanu
Muzica Alexandru Suciu
Light design Cristian Niculescu
Martha – Carmen Tănase
George – Adrian Titieni
Honey – Ioana Mărcoiu
Nick – Silvian Vâlcu