A fi român în Moldova de răsărit înseamnă dincolo de toate a fi un luptător pentru adevăr și demnitate, pentru dreptul la conștiință, pentru tine și pentru semenii tăi.
Spiritul demnității naționale a fost trezit și cultivat cu multă credință și dăruire de o pleiadă de personalităţi care au pregătit Renaşterea Naţională în stânga Prutului, iar printre ei, numele poetului Grigore Vieru este unul de referință.
Recunoscut drept părinte spiritual pentru generaţii, întreaga creaţie a lui Grigore Vieru este pătrunsă de zbuciumul poetului implicat plenar în ceea ce înseamnă destinul românului basarabean și datoria asumată de a cultiva valorile general-umane.
Durerea, suferința sufletului său erau și trăirile semenilor, care asemenea poetului n-aveau nevoie decât de înțelegere și mângâiere.
La acest sfârșit de săptămână, cu ocazia zilei de naștere-14 februarie, am urmărit avalanșa de emoții, sentimente de recunoștință și dragoste revărsate în presa online, dar și pe rețelele de socializare, prin care se evoca personalitatea și opera poetului.
Pentru cei care l-au cunoscut, întâlnirea cu Grigore Vieru era o adevărată binecuvântare, firav asemenea unui fulg, avea un cuvânt de încurajare, cald şi blând pentru fiecare.
Din perioada studenției, la Chișinău, când l-am întâlnit prima oară, la lansarea volumului ”Cu numele tău”, până la trecerea sa în eternitate ne-am întâlnit periodic la diverse evenimente. Ultima oară, la București, unde organizasem spectacolul de autor al compozitorului Eugen Doga ”În oglinda clipelor”- primul artist din Moldova de răsărit pe scena Ateneului Român!
S-a apropiat după ce au încetinit aplauzele și ovațiile, ce părea că nu se mai termină, exprimându-și bucuria și cu modestia specifică unui mare poet – Sunt iarbă mai simplu nu pot fi!- mi-a mărturisit cu emoție că și-a dorit dintotdeauna un spectacol la Sala Palatului din București, cu artiști de pe ambele maluri ale Prutului, care ar cânta pe versurile sale, pentru toți românii.
M-am angajat, mai mult tacit, atunci să contribui la realizarea visului poetului cu suflet de copil inocent.
Am organizat două nu doar un concert la Sala Palatului București, cu mari artiști care au cântat pro-bono versurile poetului, atât de al nostru! – Grigore Vieru. Spectatorii care au venit la concertele ”Lumină din lumină. Taina care mă apără”, ” Născuți în limba română” au trăit clipe de neuitat, iar prin intermediul Televiziunii Române, grație eforturilor doamnelor Niculina Merceanu si Cristina Leorenț acea trăire a ajuns în casa și sufletul românilor de pretutindeni.
Spre regret, ambele evenimente s-au desfășurat fără prezența fizică a poetului, deoarece la scurt timp după mărturisirea de la Ateneul Român, sufletul lui Grigore Vieru a săvârșit marea trecere, așa precum profețise ”Știu: cândva, la miez de noapte, Ori la răsărit de Soare, Stinge-mi-s-or ochii mie. Tot deasupra cărții Sale” (Legământ).
In memoriam, am repartizat atunci în sala de spectacole o primă broșură cu versurile poetului, iar mai apoi am editat împreună cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, la editura UZPR ”Din Basarabia. Poeme alese. Grigore Vieru” și Grigore Vieru ”Sunt iarbă” , la editura IEKON, volume destinate, în special, românilor din Țară și de peste hotare.
”Iubirea e singura dreptate pe lumea asta. Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață! Numiţi poetul care, tematic, a găsit ceva mai bun şi mai tulburător decât dragostea faţă de bunul Dumnezeu, dragostea dintre femeie şi bărbat, dragostea de natură şi, bineînţeles, dragostea faţă de Patrie”, – ne solicita poetul mai mult retoric un răspuns.
În creaţia lui Grigore Vieru înserată în cărţi, precum ”Albinuţa”, ”Abecedarul”, ”Muzicuţe”, ”Făt – Frumos curcubeul şi Buna ziua, fulgilor”, ”Duminica cuvintelor”, ”Mama”, ”Un verde ne vede” şi până la ”Acum şi un veac” şi ”Taina care mă apără” ne regăsim generaţii de bunici, părinţi şi nepoţi, într-o perpetuă împărtăşire din tainiţele sufletului său sublim:
“ M-am amestecat cu viaţa
Ca noaptea cu dimineaţa.
M-am amestecat cu cântul
Ca mormântul cu pământul.
M-am amestecat cu dorul
Ca sângele cu izvorul.
M-am amestecat cu tine
Că ce-aşteaptă cu ce vine.”
Pentru eventualii critici poetul mărturisește: ”Sunt fericit/ Că n-am cântat păunii./Cântat-am mărul înflorit…/C-am plâns ori/ M-am bătut în vatră/Cu hoarda/Ploilor de piatră…/Erou nu sunt,/ Măriri nu cer/Sunt fericit/Că n-am cântat păunii”.
“Reaprinde-ți candela-n căscioare”, – ne îndemna poetul …
”A fi român trebuie să poți”. A fi român este o calitate și nu doar națională, ci una umană.
Iuliana Gorea Costin
P. S. „Dacă ar fi in stare, mortul din cosciug s-ar șterge de sărutul multora” . Grigore Vieru