default-logo

Coronavirusul în retragere?

    Israelul se pregătește de revenirea la o viață normală după aproape o lună de carantină generalizată, a treia de la debutul actualei pandemii în urmă cu exact un an, considerată și cea mai dezastruoasă prin mulțimea cazurilor de încălcare flagrantă a ei. Să amintim în acest context doar ceremoniile de înmormântare din sectoarele religios și arab, care au adunat la un loc, în câteva rânduri, mii de persoane și care au menținut o rată înaltă de infectare, mergând până la aproape zece mii de persoane zilnic. Sigur, la aceasta a contribuit într-o măsură decisivă răspândirea cu rapiditate a mutației britanice a virusului care, însă , nu întâmplător, a atacat cu prioritate cele două sectoare rebele ale societății israeline, punând într-o lumină îndoielnică inclusiv procesul de vaccinare, al cărui ritm alert a uimit o întreagă lume. S-a mai adăugat la aceasta și menținerea deschisă a aeroportului internațional Ben Gurion, de care au beneficiat alte mii de israelieni ahtiați de petreceri în țările arabe cu care Israelul a incheiat recent așa-numite „tratate de pace”, țări din care mulți au revenit infectați sau purtători de virus. 

   A fost nevoie de măsura drastică deși, relativ, tardivă a închiderii aeroportului, pentru a se constata o oarecare echilibrare a situației care, în contextul menținerii unei rate înalte a vaccinării (în săptămânile cele mai bune aceasta ajunsese la aproape două sute de mii de persoane vaccinate zilnic) a stopat,  într-o primă fază, creșterea indicelui de infectare, pentru ca în ultima săptămână să conducă la o tendință tot mai clară de diminuare a acestuia, sub numărul de cinci mii de persoane infectate zilnic. Faptul a permis extinderea treptată a categoriilor de vârstă chemate să se vaccineze, astfel că – de la cele considerate în așa-numita grupă de risc, cu vârste de la 60 de ani în sus – s-a trecut tot mai decis spre persoanele cu vârste medii și chiar tinere. În momentul de față, în Israel au fost vaccinate peste patru milioane de persoane cu o primă doză, și aproape trei milioane cu doza de rapel, ceea ce  înscris țara pe primul loc în lume, raportat la numărul populației, cu un procent 47%, urmată de Anglia, cu 23,5% și Bahrein, cu 15,1%. Statele Unite vin pe locul patru, cu 12%.

   Din păcate, odată cu aceste cifre incurajatoare, se manifestă tot mai mult în ultima vreme și o altă statistică, cea a persoanelor care refuză vaccinarea și care, înconjurându-se de o plasă de argumente desprinse din teoriile conspirației, se prevalează de dreptul de a decide împotriva tendinței majore, cu toate riscurile pe care le presupun asemenea atitudini. Acest lucru a declanșat o vie dezbatere publică în societatea israeliană, în care accentul cade, însă,  pe identificarea soluțiilor de compromis și nu a celor punitive. Nu se poate ignora totuși că deschiderea, începând cu săptămâna viitoare, a unor zone publice interzise până acum (restaurante, teatre, cinematografe, moluri, magazine stradale, săli de fitness și bazine de înot), ca și apropierea sărbătorii de Purim, cu care săptămâna se va încheia, vor reprezenta, în contexul creșterii refuzului față de vaccinare și al eventualei redeschideri a aeroportului, un test serios pentru ireversibilitatea tendinței în curs de afirmare.    

Rămânând principala armă împotriva coronavirusului, vaccinul de răspuns nu este și singura, din fericire. De curând, conducerea spitalului Ichilov, din Tel Aviv, a anunțat succesul uluitor al unui experiment medical, executat într-o primă fază, care a condus la însănătoșirea într-un timp record, de numai 3 – 5 zile, a 30 de persoane infectate, aflate în stare medie spre gravă. 29 dintre acestea au fost chiar externate la sfârșitul experimentului bazat pe administrarea unui medicament produs în laboratorul spitalului, sub denumirea EXO-CD24. Pe scurt, medicamentul conține o proteină care acționează cu succes împotriva procesului inflamator declanșat la persoanele contaminate cu coronavirus de raspunsul imunitar hiperactiv, cunoscut în limbajul de specialitate ca „furtuna de citokine”. Spre deosebire de alte experimente similare efectuate în lume, experimentul israelian a fost complet și nu s-a soldat cu reacții colaterale. Totuși, el a fost desfășurat în absența unui grup de control și nu s-a specificat pe ce criterii au fost aleși bolnavii cărora li s-a aplicat. De aceea, sunt necesare în continuare alte faze de experimentare – la care se și lucrează, de altfel – dar direcția acestora este deja stabilită, iar speranțele puse în reușita lor sunt pe măsură. 

   Se poate înțelege, chiar și numai pe baza acestor date, de ce pentru o dată principalii actori ai scene publice israeliene nu mai sunt politicienii – și asta în ciuda viitoarelor alegeri parlamentare, fixate pentru 23 martie – ci eforturile materializate în munca a mii de cadre medicale împotriva celui mai periculos dușman invizibil al oamenilor: coronavirusul. Însoțit de o satistică mondială, care evidențiază o clară slăbire a forței acestuia, cel puțin în varianta sa inițială, exemplul israelian al luptei împotriva pandemiei se înscrie și în contextul unui conflict particular, subteran sau la vedere, al unei societăți nu doar multietnice, ci și multireligioase, pentru care consensul de bază nu este un element deja prestabilit. Rămâne de văzut dacă existența unui dușman comun va fi suficientă pentru strângerea rândurilor sub stindardul cauzei comune, care ar putea transforma actualele victorii într-un proces unic și ireversibil, sau dacă vechile și pernicioasele dispute vor triumfa, așa cum s-a întâmplat, din nefericire, în majoritatea cazurilor de până acum.   

 

                                                 Ion Știubea / UZPR

 

   

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.