Drum cu ‘Sir Smarandache’…

(actualitatea lui Caragiale – 2021;  personaje fictive, situaţii reale)

    Doamna Tailandescu se sculă mai devreme, să verifice încă o dacă ‘Sir Smarandache’ (bichonul alb se gudură pe lângă ea) are tot  ce trebuie pentru călătoria cu trenurile zăpezii la Predeal.

    Îşi urcă graţios supraponderalul (pe Smarandache mult mai uşor) în compartimentul lunguieţ (compartimentele separate, de opt personae,     nu mai sunt la modă), aşează păturica la întâmplare (fără să consulte locul de pe bilet), îl invită pe ‘Sir’ să ia loc, în timp ce se scuză faţă de vecinele „de peste drumul coridorului” că se duce să ia apă proaspătă pentru Smarandache şi le roagă …

    Rugăminte zadarnică, Sir îşi urmează Ducesa şi sare şi el vesel din vagon dând din coadă. Păturica rămâne singură pe un loc.

  • A cui sunt bagajele?, întrebăm noi politicos indicând păturica.
  • Vine imediat, răspunde cu aplomb o doamnă  „de peste drumul coridorului” . E cineva care…

Ducesa vine gâfâită, urmată de Sir, care îşi reia locul pe păturică.

– Aveţi locuri aici?, întreb politicos (indifferent ce rostesc în gând). 

– Nu, dar ne-am gândit că nu vine…

– Doamnă, spun pe un ton sumbru, dacă vine şi între timp locurile dumneavoastră se ocu…

    Nu termin fra…şi Ducesa sare fripta să îşi caute lo…dar nu uită, pe ton diabetic, să-l roage pe Sir să stea…dar Sir e câine, nu Lord, se agită, latră, apoi îşi relaxează botul (cu microbi, din care unii pot fi viruşi Covid) pe porţiunea de masă unde următorul călător îşi poate pune sandvişul…(există o reclamă la televizor despre pâinea neambalată, în care se face apel la autorităţile de reglementare pentru preambalarea pâinii…aş extinde apelul şi pentru preambalarea bichonilor, ce nu sunt obligaţi să poarte botniţă, spre testarea naivilor călători cu mască ce vin după …

    Apare controlorul, explic cazul, mă asigură că…dar mă previne că cei mici nu sunt obligaţi să poarte…

                                         ***

     Am fost în provincie, să  îmi văd nişte prieteni, proiectul de a trage o fugă la munte a venit pe parcurs…

    La Buşteni este ceaţă pe munte, telecabina nu circulă, bem un vin fiert la “Eidolon”, vinul este cam acru, am fost asiguraţi (la jumătate de oră după ce l-am comandat) că s-a pus în el „tot ce trebuie“, cu toate că nu simţim scorţişoara. Să fie efectul Covid?

    În local nu se respectă…unii circulă (de bucurie) de la o masă la alta, un consumator bine dispus îl asigură pe prietenul său că dacă mănâncă toate sarmalele “dă o sticlă de vin“!

    Sorbim din vin fără entuziasm, la jumătatea cănii plecăm fiindcă am văzut undeva, la o fereastră de shop, un vin mult mai ieftin şi la gust mult mai bun, având şi “tot ce trebuie în el” (gustul de scorţişoară ne dă încrederea că nu avem Covid.

    Apare soarele, ne încălzim ca nişte gâze stand pe o bancă, lângă Primărie este “un protest bine organizat“, se aude în tot centrul staţiunii cum angajaţii de la A.D.P., care au şi megafon…

    Timpul a trecut repede, am “servit” aer de munte, ne-am urcat în tren cu groaza de a nu mai descoperi vreun “Sir Smarandache“, chiar dacă erau şi câteva Ducese Tailandescu, ele nu ne deranjau, mai ales fiindcă purtau mască. Sau mai ales din cauză că !   

                                                                     Ioan Iacob / UZPR

       

    

              

 

   

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.