default-logo

Angelica Angelă

 
De ce scriu chiar azi, în zorii care vestesc o nouă primăvară aceste rânduri, nu știu. Cred că aș fi putut să le aștern pe vreo coală albă de prețuire oricând, pentru că ele îmi umblă prin minte de mai multă vreme, însăilându-mi-se uneori în cotloanele sufletului distinct, cu reverberații de adevărată sărbătoare.
De fapt, ea însăși îmi pare a fi perpetuă sărbătoare, căci ori de câte ori am întâlnit-o, de fiecare dată chipul îi era luminat de un zâmbet angelic!
Deși o cunosc de o bună bucată de vreme, ne vedem rar, aproape la fel de rar cum ne și auzim. Telefoanele, aceste nelipsite însoțitoare de bord pe căile cotidianului tot mai aprig, ne păcălesc adesea cu iluzia apropierii, ceea ce mă îndeamnă să afirm că și ele sunt vinovate, măcar într-o mică măsură, pentru rarele noastre interferențe. Însă mai degrabă aș învinui pentru această realitate multitudinea lucrurilor pe care ni le propunem a le face fiecare, încât de întâlnit ne-am întâlnit doar întâmplător, hai să zicem cam tot de atâtea ori cât însumează degetele ambelor mâini ale unui om. Oricum, nu numărul întâlnirilor noastre este important, ci faptul că toate au fost prilejuite de diverse manifestări culturale, ea fiind un catalizator înnăscut al unor asemenea acțiuni. În contextul lor, observându-i entuziasmul și convingerea cu care promovează autenticitatea românească în vasta-i plurivalență, i-am cerut de câteva ori sprijinul pentru a croi drum cărților pe care le moșesc, ca editor, către noi destinații. Aproape nu-mi vine să cred, și mai n-aș crede dacă nu aș fi parte, câte prietenii culturale am legat și consolidat datorită ei, pe meleagurile noastre dar și în lumea largă. De altfel, ca un ostaș bine instruit, e înscrisă perpetuu în bătălii energice pe frontul luptei pentru transformarea imposibilului în posibil, e gata mereu să pună umărul și întreaga-i rezervă de altruism la susținerea celor mai înnobilatoare cauze. Participarea ei în campania baghetată de Andreea Marin ,,nu există nu se poate”, în care curcubeie ofensive au învins cu lumina lor întunericul multor inerții și indiferențe, este dovada grăitoare a disponibilității și implicării acestei persoane aparte în remarcabile izbânzi ale spiritului. Desigur, conexiuni inimaginabile în acest spațiu a făcut și va mai face, dorința ei de a fi liant întru bine e de neînfrânt, bucuria ei de a fi părtașă la victorii ale spiritului nu poate fi știrbită.
Am spus la început și repet aici că nu știu de ce scriu tocmai azi despre Angela Silion, botoșăneanca sosită cu decenii în urmă în Vrancea parcă anume spre a-și împlini destinul de ctitor de avuții sufletești. Îmi zic și vă zic că poate așa vrea 1 martie ca această doamnă deosebită să fie mărțișor la reverul prieteniilor culturale de anvergură.
 
Firiță Carp / UZPR
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.