Ultimul duel din București, pornit de la un articol de ziar

Sfârșit de secol al XIX-lea… Ziarul era cea mai dorită si la îndemână formă de divertisment pentru omul de rând. Pentru oamenii de condei, însă, era scena perfectă pentru a se „duela” prin pamflete! De cele mai multe ori, așa cum o spun cronicile vremii, aceste așa-zise dueluri de condei ajungeau să fie mușamalizate, date uitării la un „pahar de vorbă” si o îmbucătură sănătoasă. Dar nu același a fost deznodamântul și în cazul lui Nicoale Filipescu si George E. Lahovary. Aceste dueluri se defășurau după reguli bine precizate în „Code Duello” din 1777 sau „Essai sur le duel”, al contelui „Comte de Chateauvillard”, din 1836. 

„În noiembrie 1897, George E. Lahovary, fratele cunoscutului om politic Alexandru Lahovary, a scris în ziarul conservator L’lndependence Roumaine câteva articole în care ataca politica lui Nicolae Filipescu şi deopotrivă ziarul său Epoca, acuzându-l de duplicitate şi de apropiere faţă de liberali, în condiţiile în care ambii erau conservatori. Nicolae Filipescu, considerându-se ofensat, a trimis doi martori, pe V. lonescu şi Al. Săulescu, să-i ceară satisfacţie lui Lahovary. La rândul său, acesta a însărcinat doi martori, pe Th. Văcărescu şi I. Isvoranu, să-i răspundă la provocare. În urma acestui duel, Nicolae Filipescu l-a ucis pe George E. Lahovary”*.

Să înțelegem cum un articol a dus la un duel care a marcat ultima confruntare de acest gen în bătrânul București. În 1987 apărea în ziarul L’Indépendance Roumaine articolul „Deux politiques”, în care deputatul conservator George E. Lahovary îl acuza de „inconsecvenţă politică” pe colegul său de partid, deputatul și fostul primar al Bucureștiului Nicolae Filipescu. Din ziar, acuzarea a dus la un adevărat scandal și în final, Filipescu îl provoacă la duel pe Lahovary! Arma aleasă, asa cum le stătea bine unor adevărați gentilomi la vremea respectivă, a fost spada. Filipescu nu se mulțumește doar cu alegerea armei de duel, ci impune și locul desfășurării acestuia, alegând sala de gimnastică şi scrimă a Societăţii „Bukarester Turnverein”, locul de antrenament a lui Nicolae Filipescu. Această sală nu corespundea însă codului duelelor, deoarece avea doar 12 metri. Considerată mică pentru un duel cu spada, sala de gimnastică a fost categoric în avantajul celui care a ales-o, acesta bazându-se și pe lipsa de experiență a adversarului său, George E. Lahovary. Cel din urmă devine astfel victimă.

Să-i cunoaștem mai îndeaproape pe cei doi adversari, nume cu greutate în cultura si politica timpurilor lor. Nicolae Filipescu a fost publicist, om politic, conducător al Partidului Conservator, deputat şi ministru, primar al Capitalei. Era un temperament neastâmpărat, uşor de aprins, personalitate politică foarte populară. Prin ziarul Epoca, înfiinţat în noiembrie 1885, al cărui proprietar era, a făcut reportaj politic. Epoca a devenit ziarul politic cel mai citit, o publicaţie care a agitat, adesea violent, viaţa politică a anilor de opoziţie contra lungii guvernări a lui I.C. Brătianu şi a grupat în jurul ei numeroşi tineri conservatori, nemulţumiţi de letargia politică a „bătrânilor”. Nicolae Filipescu a devenit parlamentar din 1888. Orator de temut, era la fel de bătăios şi în Cameră, şi la Senat. În februarie 1893, a devenit primar al Capitalei, calitate în care a înfiinţat Şcoala Comercială de grad I, a construit Hala Traian, câteva mari antrepozite, Observatorul Astronomic, Gara Obor, mai multe băi populare şi a alcătuit proiectul privind adâncirea Dâmboviţei de la Grozăveşti în sus. Activ şi în politică, şi în gazetărie. N. Filipescu apare în faţa contemporanilor ca „un tigru”, aşa cum scria P. Locusteanu, care nu-şi ierta adversarii. Bolile de care suferea i-au adus sfârşitul, la 14 octombrie 1916, la vârsta de 54 de ani.

Alături de Cantacuzini și Brătieni, familia Lahovary a făcut parte din elita politică românească. Erau de origine grecească şi au venit în Valahia în secolul al XVIII-lea. Membrii acestei familii au jucat un rol important în viaţa politică a Ţării Româneşti. George E. Lahovary, jurist, deputat conservator şi ziarist, s-a născut la Paris, la 1 august 1854, şi a decedat la 29 noiembrie 1897, la Bucureşti în urma amintitului duel. La 1885 a cumpărat ziarul L’Indépendance Roumaine, ducând o violentă campanie de publicitate contra guvernului liberal. 

Procesul care a urmat acestui duel nefericit a stârnit reacții în presa vremii, cei 12 metri ai sălii de gimnastică devenind un adevărat subiect de dezbatere. A fost sau nu a fost cu intenție alegerea lui Filipescu? 

Părerea prințului Gheorghe Bibescu era publicată la 16 ianuarie 1898, de ziarul Epoca: „Iarna face duelul cu spada, în loc deschis, mai anevoios, dacă nu imposibil. Duelul trebuie să se săvârşească, mai ales când e vremea aspră, într-o sală încălzită”.

Lumea Nouă a publicat un alt punct de vedere: „Vom rămâne oare cu ideea că duelul acesta aşa de funest a fost trebuincios, cerut de împrejurări şi că prin urmare trebuie să iertăm pe vinovat, cu toate că a înfăptuit o moarte de om? Sau va trebui să ridicăm glasul, să dăm drumul indignării noastre şi în faţa tristului sfârşit să cerem justiţiei să-şi facă întreaga datorie, iar opiniei publice să plătească cu moneda cu care se plăteşte rău făcătorilor şi criminalilor, fapta d-lui Nicu Filipescu?”.

Funeraliile lui Gheorghe E. Lahovary au avut loc în ziua de 1 decembrie 1897. Cazul Filipescu – Lahovary era finalizat cu un verdict dat la 5 martie 1898. „Nicolae Filipescu se condamnă la șase luni închisoare şi la 1 leu despăgubire reclamată prin partea civilă, doamna Maria Lahovary. Secundanţii duelului, d-nii V. Ionescu, Săulescu, Drossu şi Isvoranu au fost achitaţi”. 

Nicolae Filipescu avea să fie închis la Văcăreşti si mai apoi grațiat de Regele Carol I.

Un alt duel pornit tot din cauza unei remarci apărute în ziarele vremii, dar cu mai puține ecouri față de cel menționat în rândurile de mai sus, a fost si cel dintre I. G. Duca si vărul său, Grigore Filipescu. Evenimentul a avut loc în 1918, în vila lui Kilimoglu de la Copou (cunoscută si pentru duelul dintre Vintilă Brătianu si dr. Lupu). Arma aleasă a fost de data aceasta pistolul, iar cei doi protagoniști au scăpat teferi.

Anul 1936 punea punct duelurilor din România, prin introducerea în Codul Penal a pedepsei împotriva acestor confruntări. Au existat întâlniri ilegale până în preajma anilor 1940, dar și acestea au încetat, pierzându-se în istorie, dând loc civilizației să găsească metode mai pașnice pentru rezolvarea neînțelegerilor.

Mădălina Corina Diaconu

  • Volumul „Scurtă istorie a revanșei. Duel sau crimă?” prezintă în premieră povestea ultimului duel din România. „Pe locul unde a murit Lahovary se află astăzi un monument ridicat în anul 1903 de soția victimei, Zoe Șuțu, în Piața Națiunilor Unite, probabil singurul monument de acest fel din Europa!”, notează istoricul Adrian Majuru, director al Muzeului Municipiului București. Volumul este ilustrat cu benzi desenate realizate de autorul si profesorul Mihai Ionuț Grăjdeanu. 

*din volumul „Scurta istorie a revanșei. Duel sau crimă?” (Adrian Majuru, Octavian Buda și Elena Olariu)

(Revista UZP nr. 20/2020)








Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.