Marți, 5 martie 2019, la 87 de ani, se stingea la București compozitorul și muzicologul bănățean Doru Popovici, iar joi, 7 martie 2019 a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală, lângă Rotonda Compozitorilor.
Drag colaborator al revistei „Bocșa culturală”, important om de cultură și un mare sufletist, maestrul Doru Popovici a rămas în inimile noastre și ni-l vom aminti întotdeauna cu mare drag și cu aleasă plăcere.
În memoria sa, una dintre expozițiile de carte organizate la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, îi va fi dedicată în perioada 8 – 12 martie 2021 și va fi intitulată „Omagiu Dorului…”
Compozitor, muzicolog, scriitor şi profesor, Doru Popovici s-a născut la 17 februarie 1932 la Reşiţa. Studiile muzicale le-a început în oraşul natal continuându-le la Timişoara și încheindu-le la Conservatorul din Bucureşti (1950-1955) S-a perfecţionat la Darmstadt (1968) – „o Meccă a muzicii de avangardă” – cu György Ligeti, Erhard Karkoschka, Günter Becker, Christoph Caskel.
Redactor şi realizator la Radiodifuziunea Română (1968-2002), profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi la Universităţile particulare „Luceafărul” şi „Spiru Haret” din Bucureşti. A publicat studii, articole, cronici, recenzii etc.
A prezentat comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare, a susţinut conferinţe radiofonice şi de televiziune. A fost membru SACEM din Paris. A fost preşedintele Soc. MUZICA din Bucureşti (1972). A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1953, 1969, 1970, 1972, 1975, 2004), cu Ordinul MERITUL CULTURAL cls. IV (1969), Premiul Uniunii Compozitorilor din Iugoslavia (1970), Premiul PRO MUSICA al Radiodifuziunii Ungare (1971), Premiul Academiei Române (1972).
Doru Popovici a avut o activitate muzicologică susţinută, iar preocupările sale s-au extins şi în domeniul literar şi cel jurnalistic, devenind o personalitate completă nu doar a muzicii româneşti, ci a artei româneşti. Fără îndoială, domnia sa este unul dintre marii compozitori contemporani, compoziţiile sale putând fi grupate în trei perioade: postimpresionistă, postexpresionistă – după ziarul Le Monde, a fost primul compozitor dodecafonic din România – şi neobyzantină.
A creat 176 de opusuri: muzică de cameră, simfonică, vocal-simfonică, de operă, de balet, corală; 8 opere; 4 simfonii şi peste 100 de lieduri.
A abordat toate genurile muzicale: de la muzică simfonică (simfonii, concerte instrumentale, poeme simfonice, lucrări pentru orchestră de coarde, etc.) la muzica de teatru; de la lied la cantată, de la piesa instrumentală la creaţia corală.
De asemenea, opera muzicologică a domniei sale este exemplară: amplă, exprimată în diverse forme – de la eseul teoretic la studiul monografic, oferindu-ne peste 5000 de articole, peste 40 de cărţi, poeme în proză şi romane. Este editat la Paris, Tokio, Leipzig şi Stockholm, iar compoziţiile i-au fost prezentate în Europa şi SUA.
Ca om media a realizat peste 5000 de emisiuni de radio şi televiziune. O bună prezentare şi o listă bogată a lucrărilor muzicologului reşiţean Doru Popovici se găseşte în volumul lui Viorel Cosma Muzicieni din România: lexicon. Vol. VIII (P-S). Bucureşti: Editura Muzicală, 2005, pag. 91 – 101.
Din scriptele vremii reiese că muzicologul Doru Popovici a fost unul dintre răsfăţaţii presei mondiale: Le Monde – Paris; Times, Music and Musicians; – Londra; The Evening Star – Washington; Diario Popular – Lisabona; Revue Clés pour musique – Bruxelles; Washington Star – SUA.
„Doru Popovici este o personalitate de factură enciclopedică, unul dintre spiritele tot mai rare astăzi. Nu exagerez deloc afirmând că prin capacitatea sa de cuprindere a mai multor domenii şi mai ales prin felul în care le ilustrează, aminteşte de oamenii Renaşterii. Ca şi în cazul acestora, devine imposibil să spui care dintre domeniile abordate are prioritate, în care dintre ele valoarea atinge cote superlative. Contribuţia sa muzicologică este la fel de importantă ca opera muzicală; talentul de scriitor nu este mai prejos decât cel al muzicianului, spiritul critic se împleteşte, cum rar se întâmplă, cu o cuceritoare naturaleţe a exprimării ideilor şi atitudinilor, capacitatea analitică se exprimă în formulări memorabile. Nici o urmă de preţiozitate nu împiedică, în scrisul său dar şi în vorbire, claritatea enunţului. În plus, omul farmecă prin darul său de causeur.” (Costin Tuchilă)
Din anul 2009 maestrul Doru Popovici a susținut o frumoasă prietenie și colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și cu revista „Bocșa culturală”, dovedindu-se, în timp, un fidel prieten de un real sprijin.
Dumnezeu să-l odihnească și veșnică fie-i memoria!
GABRIELA ȘERBAN