Luna martie aduce în atenţia noastră pleiada de personalităţi culturale ce într-un fel sau altul şi-au legat numele de acest colţ de ţară. Din nefericire, mormintele protopopilor de Carei George Marchiș și Romulus Marchiș din cimitirul central, de lângă capela mortuară, au fost distruse cu nerușinare.
Vicariatul Carei a fost încă de la constituirea sa un focar de cultură pe aceste meleaguri. Au funcţionat aici George Marchiş, artizanul său, Toma Şorban, vicarul Romulus Marchiș sau Chiriac Barbul pentru a aminti doar cei mai cunoscuţi protopopi. Nu am uitat nici de preotul militar ortodox careian, Ignaţie Borza, născut la Carei în 1890.
Printre aceşti preoţi – cărturari s-a numărat şi pr. Dr. Felician Bran, fiul preotului Petru Bran, un alt nume cunoscut în cultura sătmăreană.
Dr. Felician Bran s-a născut în 3 martie 1864 în Satu Mare, unde tatăl său era paroh-protopop. A urmat studiile gimnaziale şi liceale la Satu Mare, absolvind în 1882, din 1877 copiii familie Bran rămânând orfani de ambii părinţi. Între 1883-1887 a urmat teologia la Seminarul Central din Budapesta, fiind hirotonit preot celib la terminarea studiilor. În anul 1889 a primit dispensă de la efectuarea examenului prosinodal, deoarece în acelaşi an a obţinut şi titlul de doctor în teologie. A urmat şi cursuri la Academia de Drept Oradea între anii 1888-1889.
A fost protocolist, notar al exactoratului diecezan, examinator protosinodal la Episcopia greco-catolică orădeană, în acelaşi timp predând religia şi limba română la Liceul Premonstratens din Oradea. În anul şcolar 1893/1894 a încercat să reînfiinţeze Societatea de leptură a tinerilor orădeni, desfiinţată de autorităţile vremii. Ajutat de elevul Alexandru Breban, viitorul canonic şi om politic, precum şi de Moise Neş, vicerectorul seminarului orădean, va reuşi pentru scurt reînchegarea asociaţiei tinereşti. Au editat chiar şi o revistă umoristică manuscrisă „Fluturele”. Nefiind aprobat statutul de autorităţile excesiv de vigilente, societatea a fost nevoită să se autodizolve.
După experienţa la catedra orădeană, a fost mutat ca paroh la Carei, unde a funcţionat de la sfârşitul anului 1896 până la ieşirea sa prematură la pensie din 1904. Aici va îndeplini şi funcţiile de asesor consistorial şi arhidiacon al parilor sătmărene, în această ultimă calitate a primit şi preşedinţia „Reuniunii învăţătorilor greco-catolici” din Arhidiaconatul Sătmarului ce avea sediul la Carei.
Activitatea intensă la Asociaţiunea „ASTRA” i-a fost răsplătită cu alegerea sa în comitetul de conducere a despărţământului Sătmar-Ugocea încă de la înfiinţarea acestuia.
Pr. Dr. Felician Bran s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai canoanelor orientale. Lucrările sale au fost foarte apreciate, pentru „Dreptul Canonic Oriental” (Lugoj, 1929) fiind chiar felicitat de către conducerea Institutului pentru Studii Orientale din Roma. A avut preocupări bibliografice, realizând în 1891 „Bibliografia ziarelor bisericeşti române”.
În 1917 îl regăsim la Lugoj, ca profesor de teologie şi asesor consistorial al Episcopiei greco-catolice, având deja titlul de arhidiacon emerit.
A trecut la cele veşnice în 12 februarie 1939 în Lugoj.
În data de 6 martie s-au împlinit 131 de ani de la naşterea preotului militar ortodox careian, Ignaţie Borza, născut la Carei în 1890. După studiile liceale de la Beiuş, a urmat teologia la Oradea. Din 1929 a slujit în localitatea natală, Carei. Peste câţiva ani va face parte din comitetul vicearhidiaconal Satu Mare. A fost preşedinte al comitetului şcolii elementare de stat din Carei, predând teologia ortodoxă la Liceul „Vasile Lucaciu”.
Foarte activ pe tărâm cultural a fost membru pe viaţă al ASTRA. După Dictatul de la Viena a fost arestat de trupele horthyste, fiind apoi obligat să treacă în teritoriile româneşti neocupate.
A repausat în 23 aprilie 1946, fiind înmormântat la Carei.
La 16 martie s-au împlinit 203 de ani de la naşterea teologului Teodor Kovary (Chioreanul). Acesta s-a născut în 16 martie 1818 la Portiţa într-o familie de ţărani, tatăl lui se pare că provenea dintr-o veche familie nobiliară românească, Pop de Mesteacăn, originară din părţile Chioarului, înnobilată sub principele George Rakoczi.
A urmat şcoala primară şi primele trei clase gimnaziale la Carei. În 1938 a absolvit liceul la Oradea, iar în 1942, teologia la Budapesta. A fost hirotonit ca preot celib de episcopul Vasile Erdelyi în 3 septembrie 1843. În acelaşi an este numit profesor la clasa I gramaticală la Beiuş. În 1851 este promovat profesor titular definitiv de limba şi literatura greacă şi ştiinţe la acelaşi liceu beiuşan. A fost apoi promovat ca director provizor, iar din 1862 devine director titular la cunoscuta instituţie din Beiuş, post pe care îl va deţine până în 1877, când a plecat la Oradea. În perioada cât a fost director la liceul din Beiuş, concomitent a fost şi protopop şi canonic onorific, titlu obţinut în 1865. În 26 august 1871 devine canonic titular al Episcopiei Unite Oradea, iar din 1881 până în 1893 prepozit şi vicar general episcopal.
Problema cultivării limbii şi literaturii române a fost o preocupare constantă pentru Theodor Kovari (Chioreanul). Pentru bunul mers al şcolii româneşti din părţile Beiuşului a purtat corespondenţă cu Timotei Cipariu.
Înclinaţia sa pentru limbile străine, desăvârşită pe băncile şcolilor, s-a materializat în „Dicţionar latin-român-maghiar-german”, lucrare rămasă din păcate în manuscris. A avut şi preocupări istoriografice dovedite în articolul „Document istoric de la G. Rakoczy” (1861).
I-au apărut în programele liceului beiuşan unde a predat şi a cărui destine le-a condus o perioadă, printre care „Dumnezeu şi natura”, publicat în Anuarul 1855/1856.
În „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” a publicat un studiul „Anulu julianu si gregorianu (seau calendariulu vechu si nou” referitor la originea şi evoluţia calendarului, susţinând adoptarea de către români a calendarului gregorian. A fost o personalitate respectată în epocă, dovadă fiind numărul dedicat lui de revista „Familia” în 1867, pe vremea când aceasta apărea la Pesta.
A trecut la cele veşnice în 22 februarie 1906 în Oradea, ca prepozit, examinator prosinodal şi asesor consistorial, lăsând studenţimii române unite o fundaţie ce valora aproximativ 12.000 de coroane (suma de 9418 coroane şi acţiuni la bănci în valoare de 2300 coroane).
Prof. univ. Ioan Chindriş s-a născut la 21 martie 1938, în satul Sânmiclăuş, jud. Satu Mare.
A urmat gimnaziul şi Liceul „Vasile Lucaciu”Carei, jud. Satu Mare în perioada 1948–1955. A continuat studiile la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, secţia Filologie, între 1957–1962.
A urmat specializările postuniversitare:– doctor în filologie 1977, cu teza interdisciplinară (istorie – filologie) Modalităţi paşoptiste în cultura românească. Ideologia istorică a lui Alexandru Papiu Ilarian: doctor în istorie, prin echivalare, în urma reanalizării tezei de doctorat la Ministerul Învăţământului, 1994.
A lucrat la Studioul de Radioteleviziune Cluj, 1962–1985, redactor cultural, realizatorul emisiunilor de istorie şi istoria culturii, la Institutul de Istorie “George Bariţ” Cluj-Napoca, din 1985 şi până în 2008, cercetător principal gradul I la sectorul de istorie modernă,apoi la Biblioteca Academiei Române din Cluj de la 1 noiembrie 2005, cercetător principal gradul I şi director al bibliotecii.
Este un recunoscut cercetător al istoriei culturii, cu accent asupra fenomenului cultural ardelean în secolele XVIII şi XIX; cercetător al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, fiind autor a peste 50 de volume de istorie, istorie literară şi literatură (sinteze, contribuţii, editări de documente istorice şi literare, îngrijiri de ediţii critice etc.).
A fost profesor-ataşat al Universităţii din Memphis, S.U.A., Departamentul de istorie.
De-a lungul timpului a fost recompensat cu numeroase distincţii şi premii: Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler pentru realizări în domeniul ştiinţific (Decret nr. 240/7.04.2010, Brevet MC nr. 60, nr. Crt. 95586), Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pe anul 1976, pentru corpusul de documente epistolare “George Bariţ şi contemporanii săi” (vol. III), medalia jubiliară „Anul Creştin 2000”, acordată de Scaunul Apostolic de la Roma în anul 2001, pentru coordonarea şi realizarea lucrării Biblia de la Blaj 1795. Ediţie jubiliară, Roma, 2000, Premiul de excelenţă al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă pe anul 2008, pentru coordonarea ediţiei princeps a Bibliei Vulgata, tradusă de episcopul Petru Pavel Aron. A fost declarat Cetăţean de onoare al municipiului Blaj, în 1998, pentru lucrările dedicate fenomenului cultural Şcoala Ardeleană. A primit Diploma de excelenţă din partea Primăriei municipiului Blaj, în anul 2007,„în semn de aleasă preţuire şi recunoştinţă pentru întreaga activitate depusă în slujba istoriei Blajului” şi Diploma omagială „Cardinal Iuliu Hossu” şi Medalia jubiliară „150 de ani de la întemeierea Eparhiei de Gherla – Armenopoli” (1853–2003) pentru contribuţia însemnată la descoperirea adevărului istoric despre Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
În 2008 a fost recompensat cu o Diplomă de excelenţă din partea Bibliotecii Naţionale a României, „în semn de recunoştinţă pentru buna colaborare şi sprijinul deosebit acordat proiectelor Bibliotecii Naţionale a României” şi cu o Diplomă de excelenţă din partea Bibliotecii Naţionale a României, în 2010, „pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea cercetării ştiinţifice în biblioteci”. În acelaşi an îi este conferită o Diplomă aniversară din partea Bibliotecii Naţionale a României, „în semn de adâncă recunoştinţă pentru susţinerea instituţiei noastre”. În 2005 este recompensat cu o Diplomă de excelenţă din partea Societăţii Culturale „Pro Maramureş – Dragoş-Vodă”, la împlinirea a 10 ani de activitate, „pentru fidelitatea cu care slujeşte spiritualitatea Maramureşului voievodal şi promovarea valorilor în cultura română şi universală”, iar în 2010, cu o Diplomă de excelenţă din partea Societăţii Culturale „Pro Maramureş – Dragoş-Vodă”, „pentru excepţionala contribuţie ştiinţifică adusă la promovarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural maramureşean”. În 1999 i se conferă o Diplomă de excelenţă din partea Societăţii „ASTRA”, Despărţământul „Timotei Cipariu” Blaj, „pentru contribuţia deosebită adusă la propăşirea idealurilor naţionale ale ASTREI şi pentru întreaga contribuţie la activitatea Despărţământului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj.