Adeseori ne întâlnim cu aceste trei coordonate ale vieţii noastre cotidiene. Ele sunt contracarate de multe ori cu tot felul de argumente, mai mult sau mai puţin consistente, care au menirea de a diminua sau de a demola anumite idei constructive, iar în alte situaţii sunt acceptate şi unele idei valoroase, care rezidă din gândirea şi evaluările profesionale. În ultima vreme, ne întrebăm de ce societatea noastră democratică nu se bucură de prosperitate sau de normalitatea mult aşteptată? Un profesor universitar din Bucureşti afirma, în urmă cu aproximativ 10 ani, că: ,,Trăim într-o societate în care amatorii, sunt mai mulţi decât profesioniştii!” Chiar şi în zilele noastre, cei din urmă sunt compleşiţi de numărul mare al amatorilor (diletanţilor) plini de ,,păcatul mândriei” şi nenumărate ironii jalnice. Amatorii reuşesc să imprime o viziune falsă asupra muncii, asupra unor personalităţi, prin prejudecăţi defăimătoare, dar mai ales datorită gândirii lor superficiale. Cu toate că se ştie, ei influenţează în mod negativ alternativele inteligente, care ar putea construi programe eficiente de dezvoltare economică, politică şi socială. Influenţele nefaste ale amatorilor se regăsesc în crizele la care asistăm zilnic, iar cauzele se ascund în atitudinile şi deciziile nefundamentate elaborate de o gândire lipsită de inteligenţă.
Ideea acestei analize s-a cristalizat în momentul în care un demnitar (să nu-i spun ,,politruc”) a afirmat pe un post de televiziune cu multă vehemenţă că: ,,Inteligenţa nu se află aici…”. Ce ar fi trebuit să înţeleagă românii, care l-au ascultat în seara aceea pe alesul lor, că inteligenţa se află în altă parte ? Unde ? După Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (Dex), inteligenţa înseamă: ,,Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior.” Chiar dacă au ajuns, la unii demnitari sau decidenţi, anumite documente sau concluzii finale, în calitate de executanţi ei au dreptul „de a sesiza…de a rezolva situaţii sau probleme noi…”. Ei trebuie să-i informeze pe emitenţi, în mod inteligent, cu mult curaj, despre existenţa anumitor greşeli sau neconcordanţe cu realităţile existente pe tărâmurile: economice, sociale, politice, sănătăţii…Amatorii nu se mai „sinchisesc” să evalueze anumite decizii sau documente pentru că aruncă inteligenţa „la coşul de gunoi”. Pentru ei este mai comod să execute orbeşte sau în mod mecanic anumite „ordine dictatoriale” emise de cei Puternici. Ce-i drept, am întâlnit şi demnitari sau decidenţi, care se luptă cu amatorii sau „băieţii deştepţi” mai ceva „ca-n filmele horror”. De multe ori, ideile lor sunt asaltate cu tot felul de argumente nefondate, iar uneori „inteligenţii soartei” se resemnează în faţa numărului mare de idei emise de diletanţi. Din acest motiv şi altele, mulţi dintre oamenii inteligenţi, după cum se spune: ,, stau deoparte, pleacă din politică, îşi dau demisia de la locul de muncă sau din anumite funcţii publice, nu mai vor să i-a parte la actul decizional sau părăsesc ţara… “.
Se spune că inteligenţa are conotaţii aparte în comparaţie cu Înţelepciunea, care înseamnă:,, Capacitatea superioară de înţelegere şi judecare a lucrurilor, implicând o cunoaştere adâncă a realităţii, experienţă şi echilibru”-(Dex). Referitor la această definiţie, într-un anumit context, scriitorul Camil Petrescu a afirmat: ,,Din nenorocire, înţelepciunea nu se cumpără şi nu se poate împrumuta…”. Esenţa definiţiei Înţelepciunii constă în aceea că înţelegerea deplină rezidă din judecăţile de valoare pe care ar trebui să le emită decidenţii, indiferent de domeniul în care lucrează în societatea românească democratică. Experienţa lor profesională, studiile aprofundate, evaluările bazate pe analize comparate şi comunicarea cu specialiştii sunt elemente definitorii în vederea luării unor decizii corecte, nepărtinitoare, pentru interesul naţional. La toate acestea se adaugă capacitatea de a prevedea posibilele efecte negative ulterioare ale unor decizii lipsite de binefacerile Înţelepciunii. Convulsiile sociale, protestele de stradă, revoltele manifestate de participanţii la unele dezbateri publice televizate…sunt consecinţele nefaste pe care le regăsim în: politică, economie, viaţa socială… Toate efectele negative sunt generate de anumite decizii pline de amatorismul unor „aşa zise personalităţi” publice sau politice.
Unii amatori se bucură de multă, multă prostie, iar dacă dumneata, oricine ai fi, întâlneşti astfel de oameni nu uita cuvintele înţelepte: ,,Nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită!” Pentru mai multă concizie, iată care este definiţia Prostiei:,,Starea, felul de a fi a celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură; comportare, exprimare care denotă o astfel de stare…“-(Dex). Scriitorul Mihail Sadoveanu spunea despre acest ,,flagel” al omenirii:,, Cu prostia, băiatule, nu te poţi înveli, nici îmbrăca, nici sătura…”. Apoi, nici bugetul nu-l poţi ,,îngrăşa”… Înţelepţii mai spun că:,, O greşeală nu mai poate fi îndreptată niciodată, pentru că nu putem da timpul înapoi”. Din ,,greşeli putem învăţa”, dacă suntem inteligenţi şi înţelepţi, pentru a găsi alternative mai bune, pentru a găsi ,,un nou început…” pe drumul vieţii personale sau dezvoltării sociale. Pentru a nu cădea pradă zicalei:,,Din greşeală în greşeală spre Victoria finală!”, specifică unor decidenţi politici, este necesar să contracarăm Amatorismul şi Prostia cu ajutorul Înteligenţei şi Înţelepciunii. Da, e greu, d-le, e foarte greu… La elaborarea deciziilor profesionale corecte, fără tot felul de greşeli majore devastatoare, indiferent de mediul în care lucrăm, e nevoie de: o receptivitate inteligentă, puterea de a-i asculta pe toţi cei care au idei, indiferent dacă acestea sunt bune sau false. Aceste idei pot fi emise cu generozitate, „fără vamă”, de: politicieni, economişti, executanţi, şefi, patroni, persoane în vârstă, tineri absolvenţi etc…Înţelepciunea o regăsim şi în cuvintele:,, Măsoară de 10 ori şi taie o dată !” La noi, în anumite situaţii, se „taie adânc” o singură dată şi-apoi se râde ironic şi batjocoritor, de zece ori !
Dumitru Țimerman/ UZPR
.