Comunicarea științei din perspectiva jurnalistică

Așa cum lăsasem să se întrevadă în numărul trecut al revistei breslei noastre, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a decis să aloce un loc de cinste rezervat presei științifice. Ceea ce nu cred că va deranja pe nimeni. Este sau nu necesară extinderea ariei de utilizare a limbajului jurnalistic?

Iată un fragment extras din Declarația de la Bonn, devenită mesajul comun al miniștrilor cercetării din Uniunea Europeană privind libertatea științei, semnată și de România la data de 20 octombrie 2020: „Recunoaștem că știința are o responsabilitate față de societate de a asigura claritatea, transparența și inteligibilitatea în comunicarea rezultatelor cercetării și de a explica diferența dintre opiniile neștiințifice și rezultatele verificabile științific. Încurajăm și susținem organizațiile de cercetare în eforturile lor de comunicare a procesului științific și a rezultatelor și cele de a interacționa cu societatea, astfel încât să taie de la rădăcină distorsiunile și campaniile de dezinformare. Încrederea în știință este esențială pentru o societate incluzivă, deschisă și democratică. Pe termen lung, libertatea științifică poate fi menținută doar atâta timp cât știința se bucură de înțelegerea și încrederea societății.” 

Cu alte cuvinte, din miezul toamnei pandemice, România se angajează la o mai bună comunicare a științei. Prin urmare, România are nevoie de o voce publică (în acest caz, UZPR) pregătită să identifice și să exploateze instrumentele eficiente de promovare ale activității cercetătorilor noștri. 

Primul pas ar fi acela de a-i determina pe oamenii de știință să comunice cu jurnaliștii. Misiunea de a le oferi vizibilitate activității lor reprezintă și pasul cel mai îndrăzneț și responsabil care revine în sarcina breslei jurnalistice. Ambele tabere sunt însă orgolioase, ceea ce le-a rigidizat interacțiunea. Fiecare își închipuie că știe cel mai bine cum să-și facă mesajul cunoscut și apreciat. Lipsa înțelegerii consolidării legăturii între cercetare și mass-media duce la popularizări, de cele mai multe ori, ridicole. Exemplificăm acest nefericit tablou cu articolul de popularizare cu privire la plasturii electromagnetici care funcţionează fără sursă proprie de energie electrică

Teritoriul disciplinar al comunicării științei este imperativ necesar a fi integrat în teritoriul comunicării jurnalistice care are rolul de a reprezenta realitatea, inclusiv pe cea științifică, căreia poate a sosit vremea să-i confere semnificație pe înțelesul tuturor. Diversele reacții cu privire la modul de transmitere a mesajelor de promovare a reușitelor cercetătorilor și profesorilor noștri, scrise inițial într-un limbaj strict referențial, specific domeniului abordat, (limbajul științific) confirmă întocmai această inițiativă. Fiindcă a da unui text științific şansa de a capta cititorul comun ține de abilitatea ziaristului de a-l înzestra cu o notă personală care să-i ofere decenţa, cunoașterea temeinică a domeniului şi claritatea necesare înțelegerii a ceea ce s-a realizat. În fond, vorbim de o terminologie specifică ce conferă specificitate stilurilor de față, publicistic și științific.   

Comunicarea, indiferent de natura ei, presupune apelul implicit și situarea auditoriului sau cititorului la baza unui construct specific cunoașterii despre ceea ce se petrece în lume și care i-ar putea servi în viață. Comunicarea științei face apel la proximitatea unui hotar dintre necunoscut și cunoscut, adică la porțile unei zone guvernată de camuflare, mistificare, refulare, schimbare. Prin intermediul articolului despre știință, articolul de știință poate trezi plăcerea cititorului de a interacționa cu un alt tip de informație.

Daniela GÎFU

 

Revista UZP nr. 21/2021

 

Despre autor
  1. Nicolae VASILE Reply

    Mă bucură inițiativa dumneavoastră! Am fost 14 ani vicepreședinte al Patronatului Cercetării, responsabil pentru relațiile cu presa. A trecut ceva timp de atunci! Atunci am organizat mese rotunde moderate de: răposatul Dumitru TINU, Val VÂLCU, Dragoș ȘULEANU etc. la care paricipau ministrul cercetarii, dar și alți ministri.
    Din punctul de vedere al relațiiei cercetării cu presa, lucrurile au involuat mult! Mai nou, am mai luat niște interviuri unor cercetători în Revistele Cronica Timpului și Bogdania. Ma interesează subiectul!

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.