FILOTEI (sec. XIV-înc. sec. XV)

Unul dintre primii autori de imnuri bisericești e FILOTEI MONAHUL, fost logofăt în divanul voievodului valah Mircea cel Bătrân (1386-1418), trecut în hrisoavele domnești cu prenumele mirean de Filos. Acesta s-a călugărit pe la sfârșitul secolului al XIV-lea la mănăstirea Cozia cu numele „chir Filotei”. Compune, ca poet și compozitor, mai multe tropare – cântări de preamărire pentru sărbătorile creștine, un fel de refrene adăugate la psalmi, destinate a înlocui tradiționalele „Aleluia”, numite Pripeale. 

Pripeale. Aleluia

La Nașterea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu se cântă acestea:

– Bucură-te, Preafericită Maria, Domnul este cu tine, zicând:

– Aleluia!

La Înălțarea Sfintei Cruci:

– Dat-ai semn celor ce se tem de tine, ca să se ferească din fața săgeții, zicând:

– Crucea Ta, Hristoase, Dumnezeule!

Sfântului mare mucenic Dimitrie:

– Veniți, iubitorii de mucenici, să lăudăm pe izvorâtorul de mir Dimitrie, zicând:

– Întru Mântuitor râvnitorule!

Sfântului apostol și evanghelist Ioan Bogoslovul:

– Veniți, cu toții, să-l lăudăm pe fiul tunetului, pe Ioan cel neprihănit, zicând:

– El în Hristos s-a încrezut!

1394

(Traducere din medio-bulgară) 

Note:

Aceste tropare compuse de monahul Filotei de la Cozia se cântă și azi în Bisericile Română și Rusă. Alcătuite în grecește și traduse încă în timpul vieții în medio-bulgară, Pripealele acestui cel mai vechi melod român au avut și mai au o circulație largă în Bulgaria, Serbia, Rusia, Grecia. La Biblioteca Academiei Române se păstrează treisprezece manuscrise slavone cu Pripealele distinsului cărturar, alte unsprezece fiind semnalate în diverse biblioteci, muzee, arhive din străinătate. Cel mai vechi manuscris care inserează Pripealele lui Filotei datează din anul 1437 și se află la Biblioteca Lavrei Sveato-Troițkaia Sergheevskaia din Federația Rusă. Cântările lui Filotei au fost editate în slavonă la Veneția (1536, 1547), la Sas-Sebeș (1580), la Viena (1586), la Govora (1637) etc. În traducere românească au fost tipărite pentru întâia oară în Psaltirea de la Buzău (1703).

Monahul Filotei de la Cozia românească și-a adus, alături de Eustatie Protopsaltul de la Putna, o contribuţie importantă la teologia liturgică ortodoxă universală.

Pripealele lui Filotei sunt incluse în „Церковный Уставъ 1533 года” („Îndreptar Bisericesc de la 1533”), manuscris de 311 file care i-a aparținut preotului Teofil Ghepețchi din satul Vorniceni (azi raionul Strășeni) din Basarabia, ajuns ulterior în colecțiile lui P. Șciukin de la Muzeul Istoric de Stat din Moscova. Pripealele lui Filotei încep pe versoul paginii 252 cu precizarea că ar fi compuse de „Monahul Filotei, fost logofăt al lui Mircea Voievod”: 

Cuvântul grecesc λέγε (леге) e o formulă împrumutată din imnurile bizantine, însemnând: spune, rostește, recită, cuvântează.

Pripealele lui Filotei (în rusă – Филофтей) – vers și muzică – se cântă neîntrerupt vreme de peste șase sute de ani în bisericile rusești: vezi textele filoteiene în: 

„Припђловъ на полieлеяхъ” şi „Cлова киръ Филофея монаха логофета, бывшаго Мирчи Воеводы” în: „Сборникъ Московской Духовной Асадeмiи”, nr. 137, f. 212.

 

Din volumul: Poezia românească dinainte de Dosoftei, în curs de apariție. Antologie, selecție, traduceri și note de

Nicolae DABIJA

Mănăstirea Cozia (1388), unde a compus versuri și imnuri religioase primul poet român Filotei 

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.