Eroi ai presei libere

De foarte multe ori, jurnaliștii care își fac datoria onest devin ținte ale celor pe care îi dau la iveală. Cu cât sunt mai puternici sau mai avuți cei devoalați, cu atât riscul este mai mare pentru cei care îi demască. Hărțuiți, amenințați, agresați, ruinați, arestați, șantajați, ziariștii de esență tare, de vocație, rămân puternici, rezistă tuturor presiunilor și se transformă în eroi ai informării și ai adevărului.

Assen Yordanov
Din 2010 încoace, site-ul Bivol.bg, pe care jurnalistul bulgar Assen Yordanov l-a fondat împreună cu colegul său Atanas Chobanov, este o tribună de la care se „strigă” corupția. În aceste condiții, cei dați în vileag pentru grave abuzuri în sistemul judiciar, interese obscure la nivel guvernamental sau crimă organizată l-au „luat la ochi” pe ziarist. Dar acesta nu doar că nu a renunțat, dar a devenit partener oficial al WikiLeaks, publicând documente secrete referitoare la Bulgaria și vecinii săi, așa cum sunt aceste țări văzute de puternicii lumii. Fără să se lase intimidat de presiunile la care este supus încontinuu, Yordanov și-a dublat eforturile și a alăturat site-ului o serie de cursuri pentru jurnaliștii locali și o campanie împotriva sistemului de ascultare a comunicațiilor, practicat de autoritățile bulgare.

Claudia Duque
În Columbia nu există milă pentru cei care încearcă să meargă pe urma răpirilor, a recrutării de copii pentru tot felul de trupe, a eșecului autorităților de a-i pedepsi pe cei care se fac vinovați de cumplite violențe sau a infiltrării autorităților centrale de către grupările paramilitare. Jurnaliștii sunt singurii care au curaj să se arunce în focul acstui tip de lupte de gherilă împotriva unor inamici teribili, cu mijloace nemăsurate, iar Claudia Duque este unul dintre acești ziariști. În 2001 a fost răpită de trupele DAS, un serviciu de intelligence, apoi a fost nevoită să plece din țară, pentru a scăpa de filajul permanent. S-a întors în 2006, dar fiica sa a fost în permanență ținta amenințărilor, așa că Duque a fost din nou nevoită să plece din Columbia. În tot acest timp nu a încetat nicio clipă să transmită pentru Radio Nizkor, post online dedicate drepturilor omului.

Mazen Darwish
Vocea avocatului pentru drepturile omului Mazen Darwish a încetat să se audă în mass-media cu peste șase ani în urmă, când a fost reținut de la sediul Centrului pentru Libertatea Presei din Siria și acuzat de… terorism. Împreună cu alți colegi este și astăzi în custodia autorităților care între timp i-au torturat pe jurnaliști, i-au tratat ca pe suboameni, le-au refuzat dreptul la asistență medicală și i-au ținut captivi fără judecată. În anul în care a fost reținut, Darwish a fost distins cu Premiul pentru Libertatea Presei, al organizației „Reporteri Fără Frontiere”. În lunga sa luptă pentru libertăți cetățenești a mai fost arestat de regimul de la Damasc, dar obișnuia mereu să spună că „nicio închisoare nu este suficient de mare pentru a suprima libera exprimare”.

Mariyath Mohammed
„Sora ta s-a spânzurat și te putem ajuta să faci același lucru”. Acesta este genul de amenințări pe care le primește frecvent Mariyath Mohammed, care transmite în Maldive știri bazate pe adevăr. A trecut pe la postul de radio HFM, apoi și-a dedicat energia site-ului Minivan News, care a abordat o temă foarte delicată și cu potențial riscant, ocolită cu grijă de mare parte din mass-media din țară: creșterea influenței grupărilor radicale islamiste. Din 2013 încoace a fost ținta unor presiuni constante, a fost atacată cu arma și amenințată, urmărită peste tot, lovită, intimidată. Mariyath Mohammed nu numai că nu a renunțat, dar reportajul ei despre sentința în cazul unei copile de 15 ani – 100 de lovituri de bici – a șocat opinia publică internațională și a stârnit o asemenea rumoare, încât a generat o revenire asupra deciziei.

Gerard Ryle
În 2013 ieșea la lumină o undă de șoc numită Offshore Leaks – 2.5 milioane de fișiere arătau cum de 30 de ani, 130.000 de persoane influente din 170 de țări își ascund finanțele în paradisuri fiscale. Totul a pornit de la investigația ziaristului australian Gerard Ryle, care „a scos un fir” dintr-o schemă de îmbogățire care s-a dovedit o înșelătorie, apoi a „săpat” până i-au parvenit datele care fac dezvăluirile WikiLeaks să pară jocuri nevinovate. În jurul lui Ryle s-au adunat zeci de jurnaliști din 46 de țări, iar după ce dezvăluirile și-au găsit drumul către opinia publică, Ryle a devenit precursorul jurnalismului viitorului, acel tip de investigație fără bariere și fără granițe, „globalizat”, eficient, relevant.

Anabel Hernández
În anul 2000, Anabel Hernández, jurnalistă din Mexic, își pierdea tatăl din cauza profesiei: a fost răpit și ucis. Ziarista i-a onorat memoria publicând, un an mai târziu, o anchetă răsunătoare, de fraudă la cel mai înalt nivel politic, primind pentru ce a primit denumirea de „Toallagate” Premiul Național pentru Jurnalism. Apoi a început să documenteze cartea „Los señores del Narco”, iar după cinci ani de investigații, volumul care punea în lumină complicitatea dintre politicieni, oameni de afaceri și militari devenea un bestseller care i-a adus nu doar faima, ci și „protecția” din partea Poliției. De atunci, familia sa a fost amenințată și atacată, casa i-a fost asediată, sursele sale au fost șantajate, arestate, chiar ucise. Fără să dea înapoi, Anabel Hernández continuă să publice în revista Proceso și în ziarul online Reporte Indigo.

(Revista UZP nr. 10)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.