Trăim într-o lume dramatică, în care viața e frunză legănată de vânt, o tristețe continuă risipită pe zare/ Trăim într-o lume blestemată fără cinste fără gramatică, pașii știu singuri drumul spre paradis, călăuziți de (ne)oameni fără de cuvânt și fără onoare.
Trăim într-o lume în care ave mai multe cozi decât topoare/ Și viața a devenit ca o spaimă a frunzei ce stă să cadă pe-o lamă de cuțit/ Au ieșit tâlharii odihniți cu dor de muncă, au ieșit din hibernare/ Să construiască o țară a lor, în care poporul meu să moară (ne)fericit!
Trăim într-o lume în care sărăcia și foamea ne bat la ușă cu tupeu neomarxist-liberal/ Prin spitale medicii nu mai au repaos/ Frați români, luați aminte, nu Covid-ul este virusul letal / Și acei specialiști ce-au declanșat această stare fără stare dar în regim de haos !
Trăim într-o lume în care primăvara nu mai este primăvară/ Suntem prizonierii unui timp barbar, unui absurd război/ Despre viață ca și despre moarte mai scriu cu sângele din călimară/ Pământul își plânge ca și istoria, eroii din sacii de plastic și aruncați la gunoi.
De aceea cu lacrimi îți scriu iubito, din templul sigurătății mele/ Ai grijă de tine de copii și părinți, să treci cu bine peste valul trei/ Și mergi la biserică și roagă-te la Dumnezeu și la sfinți/ Ca-n săptămâna luminată nu fie întuneric, să poți privi la stele/ Cum trec spre răstignire popoarele de miei!
BATE-I DOAMNE PE CIOCOI/ CUM NE BAT ȘI EI PE NOI !
DUMITRU BUȚOI, UZPR ,,Valeriu Braniște”Timiș.
Timișoara, 12-04- 2021