◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Romanul poemelor transparenței

Noua apariție editorială a scriitorului Radu Țuculescu (Femeia de marțipan, Editura Polirom, București, 2020) vine să confirme aventura autorului care a știut să urmeze pașii înnoitori ai romanului modern, de construcție narativă originală și complexă, totodată. Este, deopotrivă, un roman de analiză socială, călătorie inițiatică, polițist, și nu în ultimul rând, de o gingașă iubire, așa cum, de altfel, mărturisea, undeva, autorul.
Cele trei capitole ale cărții (1. Să-mi calc umbra 2. Călătoria și 3. Crime pe malul Rinului) se subordonează celor trei citate din chiar prima pagină a romanului: „Viața e un joc al nebuniei” – Erasmus; „Cel mai eficient medicament este iubirea” – Paracelsus și „Moartea este sfârșitul vieții, dar nu țelul acesteia” – Montaigne”.
În acești parametri, „Martin Breda a absolvit liceu. E hotărât să devină detectiv criminalist. Înainte de a urma studii superioare, lucrează în diverse locuri ca muncitor necalificat, dornic să cunoască diferite medii și tipologii umane. O întâlnește pe Maraia, o tânără învăluită într-un abur enigmatic, pasionată de chimie și de… alchimie. Iubirea lor se va împlini într-o călătorie presărată cu întâmplări și întâlniri uimitoare prin mari orașe europene: Viena, Praga, Amsterdam, apoi cu vaporul pe Rin, de-a lungul malurilor cu crame, castele și legende, până la Basel, La universitatea de aici, Maraia studiază structura lacrimilor și tratatele lui Paracelsus. Martin Breda pornește în căutarea unui straniu criminal în serie, pe care detectivii elvețieni n-au reușit să-l descopere”. (Coperta IV)
E sinteza celor 220 de pagini (A5), care, însă, aduce afluenți cu personaje de pe malul Someșului ( jurnalistul Vio Dedu sau mai cunoscutul Puiu Pașca) și Rin (Bohumil, Pavlic și Mirka, sau motanul Schopenhauer). Toată acțiunea este învăluită în fâșii lungi de ceață, șoapte, fum și muzică jazz/ blues cântată de Beth Hart. Un roman ce cochetează cu poemele ce s-ar putea scrie despre existența la marginea umbrei noastre, edenul sufletului fiecăruia și șoaptele ce dau sens vibrațiilor de nedescifrat ale fiorului iubirii. Pagini emoționante ne întâmpină la tot pasul, fie că Ricky Damba organizează o prezentare de modă neconvențională într-un WC-u public, fie la trezirea unor personaje ce se minunează de aurul poleit al periplului praghez. Marele avantaj al acestui roman este că dă o stare de bine, filigranul personajelor – chiar și al prostituatelor din Cartierul roșul din Amsterdam sau peregrinările blândului Benn între Ettingen și Basel – contribuind la aura scriitorului, pe bună dreptate catalogat ca unul dintre cei mai talentați și importanți prozatori din ultimele patru-cinci decenii. „Ca într-un început de meditație Vipassana.”
În egală măsură, romanul lui Radu Țuculescu conturează repere individuale și generale ce cochetează, la tot paragraful, cu un regim special de interpretare simbolică, reverii alchimice, metafore și rostiri poetice de mare forță, conturând personaje și situații de viguroase întrupări sensibile. Totul, subordonat unui limbaj universal care încântă și creează un liant special între semeni. Iar bucuriile simple însumează adeziunea tuturor:
„Cerul e senin, deja au apărut stelele. O adevărată farmacopee, vorba lui Paracelsus. Începem să ne înălțăm. Orașul e o explozie de lumini vesele amestecate cu umbre misterioase. Printre ele alunecă valurile fluviului, ca o poveste șoptită” – spune finalul acestui roman de excepție.
Restul e incursiune sentimentală, participare activă la canonizarea cuvântului și expresiilor ce relevă adevăruri în logică poetică. Ca semn de neuitare și armonizare a sensurilor lucidității universului interior al fiecăruia dintre noi.



Radu VIDA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *