„My art is my life” sunt cuvintele de întâmpinare de pe blogul Karei Molnar. Un artist complex ce se descrie iubind muzica, poezia, pictura darîn egalămăsură face grafică şi desen pentru autori de carte, diferite materiale publicitare, flyere, afişe, revitalizează mobilier sau decoreazăîncăperi, înfrumuseţează chipuri, este îndrăgostită de hand-made şi arta fotografică, într-un cuvânt construieşte lucruri uimitoare.
Cum se îmbină atâtea arte în „fibra” unui artist?
Se îmbină foarte bine. Sunt norocoasă că am la dispoziție atâtea mijloace de exprimare și comunicare. Abilitatea de a crea îmi oferă mult echilibru interior și un sens al vieții, iar faptul că arta mea ajunge deseori la inimile altor oameni îmi aduce un plus de bucurie și împlinire.
Kara Molnar s-a născut la Oraviţa, judeţul Caraş-Severin şi de mai bine de 7
ani a plecat în Germania, stabilindu-se la Frankfurt am Main.
Care a fost motivaţia plecării și ce a adus nou în viaţa artistei această schimbare?
Împreună cu soțul meu am hotărât să ne mutăm în altă țară pentru a trăi experiențe noi, pentru a ne lărgi orizonturile. La momentul respectiv nu știam că vom ajunge în Germania, ne gândeam să pornim spre Anglia, dar s-a întâmplat ca el să primească o ofertă de muncă în Frankfurt am Main și astfel am ajuns aici. Această schimbare de peisaj a adus, pentru amândoi, noi provocări, dar și oportunități pe plan profesional. Eu am cunoscut oameni deosebiți din sfera culturală și artiști cu care am avut multiple colaborări frumoase. Am dat numeroase spectacole, am organizat multe expoziții personale și de grup, cu apariții în ziarele locale. Am avut 3 ani la rând expoziții de mărțișoare și de bijuterii pentru comunitatea românească de aici. În 2016 am înființat și dirijat un cor pe două voci alcătuit din 12 doamne talentate, cu care am cântat la diverse evenimente din Frankfurt, Offenbach și Heidelberg. Corul Amicorum a fost primul și deocamdată singurul cor românesc din zona Frankfurtului – s-a scris despre noi în ziarul Frankfurter Rundschau. Tot aici în Germania am primit rolul principal din musicalul Broken Hartz, un spectacol de 3 ore în limba germană, organizat de Caritas, Offenbach, la care au lucrat în total aproape 100 de persoane.
S-a înființat pentru acest proiect un cor pe 3 voci format din 30 de persoane, un „band live” și s-au făcut repetiții intense timp de un an cu un dirijor și un regizor. A fost o experiență minunată! Câteva fotografii găsiți aici:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10207943007553213&type=3
În anul 2018 am colaborat cu Studioul QuarterHeads din India și am compus, împreună cu muzicienii Marius Laurian Cloșcă și Vincent Rox, piesa „I feel stronger”, pentru filmul animat „Rabby and the Tortue, Hunt for the golden seed”. Piesa a ajuns în finala Festivalului de Film din Miami, SUA.
Ne gândim retrospectiv şi încercăm să ne aducem aminte ce a fost mai întâi: poezia, muzica, pictura?
Știu că am cântat înainte să pot vorbi, am dansat înainte să pot merge și am desenat înainte să pot scrie – nimic nou, cam toți copiii fac asta, însă eu am început să desenez la vârsta de 2 ani și de atunci nu m-am mai oprit. Sunt un artist autodidact, am evoluat prin mii de ore de studiu și încă mai am atât de multe de învățat! Am cântat, dansat și recitat la toate serbările, am început să compun melodii la vârsta de 11 ani și tot atunci am început să scriu și versuri. Practic puneam pe muzică toate versurile pe care le scriam. De-a lungul adolescenței multe poezii mi-au fost publicate în diverse reviste culturale („Cântecul Vârstelor”, editată de poetul, eseistul și istoricul Doru Ilana, „Confluențe”, „Oravița”, „Foaia Oraviței”, în presa școlară „Jurnal de Liceu”, iar ceva mai târziu în revista „Arcadia” din Anina, în revista internațională „Cervantes” și altele).
Să le luăm pe rând şi să amintim de cele trei volume de poezie publicate deja: „Emoţii timpurii”, „Visul copilului de Cristal” şi „Poemul dintre Lumi”. Cărui public se adresează şi unde au luat contact cu cititorii, cu alte cuvinte, unde au apărut volumele: în ţară sau în Germania?
„Emoții Timpurii”, editura TIM Reșița este volumul meu de debut, pe care l-am lansat în anul 2011, cu susținerea scriitorului și istoricului Ionel Bota, la „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” din Oravița (care e primul teatru din România și din sud-estul Europei, construit între anii 1814-1817 în stil baroc vienez). Dl. Bota este și directorul acestui teatru. În anul 2017 am lansat în Timișoara, Frankfurt am Main și în Offenbach am Main volumul „Visul Copilului de Cristal”, editura Waldpress, iar în anul 2019 am lansat în Timișoara și în Offenbach am Main volumul „Poemul dintre Lumi” editura Inspirescu, ce conține elemente grafice (semnătură personală) și traducere în limba engleză. Poeziile mele reflectă trăiri interioare sau experiențe din diverse perioade ale vieții, cu care se pot identifica majoritatea oamenilor. Din acest motiv ele se adresează tuturor categoriilor de vârste.
Canalul propriu de YouTube conţine numeroase piese semnate Kara Molnar, interpretate în limbile engleză şi germană. De unde inspiraţia pentru a compune şi de ce jazz, este genul acesta, muzical, mai permisiv şi oferă libertate de improvizaţie? Aveţi o trupă?
Am foarte multe compoziții pe care nu le-am publicat încă. Într-adevăr, câteva dintre ele sunt pe Youtube. Mai demult rezonam cel mai bine cu muzica rock sau metal. Am cântat mulți ani în diverse trupe și a fost o perioadă faină, însă cumva, după vârsta de 30 de ani, am început să fac, în mod natural, tranziția către jazz. Cred că prin stilul acesta „jazzy” pot exprima cel mai bine trăirile din perioada mai recentă a vieții mele. Aici în Germania nu am o trupă, însă colaborez ocazional cu diverși muzicieni șidiverse trupe.
O posibilitate de a observa efervescenţa manifestarilor artistice ale
Karei Molnar este site-ul personal: abundă lucrările prezentate tematic începând din 2013. Nu poţi să nu te întrebi dacă artista a absolvit studii în acest domeniu sau totul înseamnă imaginaţie, talent, perseverenţă în pictură (în ulei, acuarelă)?
Eu sunt inginer de meserie, însă nu am profesat niciodată ca inginer, deoarece m-a atras mult mai mult arta și asta mi-a ocupat tot timpul. Pe lângă faptul că am avut mereu în derulare proiecte la care am lucrat sau pentru care m-am pregătit intens, am și studiat foarte mult pentru a evolua, iar studiul autodidact cere mai mult timp și mai multă dedicație decât participarea la cursuri într-o școală de profil. Eu nu m-am născut cu toate aceste abilități, așa cum crede multă lume. Poate că am fost înzestrată cu ceva talent, dar dacă nu l-aș fi cultivat și dacă nu aș fi muncit zile și nopți pentru a progresa, el s-ar fi estompat în timp până la dispariție. Pictez și desenez în diverse tehnici: acuarelă, ulei, acril, tuș, creion, cărbune sau utilizez tehnici mixte. Pe site-ul meu www.KaraMolnar.art se află multe dintre proiectele mele anterioare.
V-ați diversificat acţunile şi modul de exprimare a trăirilor artistice abordând inclusiv domeniul restaurărilor de mobilier şi art deco. Mai aveţi timp pentru toate aceste lucruri?
Mobilier nu prea am mai pictat în ultimii ani, m-am ocupat doar de un birou și două noptiere, iar machiaj profesional am făcut doar ca act demonstrativ la un eveniment al asociației și pentru câteva prietene înainte de ședințe foto sau evenimente. În schimb am creat multe bijuterii unicat din lut polimeric. Am pe Facebook o pagină dedicată acestor creații, care se numește „Handmade in Frankfurt”. Pe lângă acestea, colaborez cu editura Castrum de Thymes din Timișoara, pentru care realizez design de copertă pentru diverși poeți și scriitori, iar uneori fac și ilustrații personalizate pentru cărți.
https://www.facebook.com/Handmade-in-Frankfurt
Există un cadru, o asociație în rândul căreia activaţi şi care vă oferă sprijinul pentru manifestarea dvs. artistică?
Momentan toate activitățile asociațiilor sunt suspendate din cauza restricțiilor impuse de pandemie, însă, după ce se vor mai liniști apele, cu siguranță voi mai colabora cu diverse asociații, artiști și oameni de cultură.
Înainte de pandemie am avut, timp de 5 ani, o colaborare intensă și frumoasă cu Asociația Românilor din Frankfurt și Împrejurimi. Pentru a vedea numeroasele evenimente la care am participat sau pe care le-am organizat, puteți vizita arhiva site-ului asociației:
http://www.aro-rhein-main.de/program/arhiva-program/
Chiar dacă suntem izolați acum, păstrez legătura cu mulți dintre românii pe care i-am cunoscut la asociație. Sunt oameni buni care, la rândul lor, își caută calea pe meleagurile străine ale Germaniei.
Kara Molnar a realizat în anul 2018 o colecţie alcătuită dintr-o serie de 30 tablouri-tribut, intitulată „Oameni legendari ai lumii”, în tehnică mixtă pe pânză, reprezentând personalități din diferite domenii printre care: Albert Einstein, Salvador Dalí, Michael Jackson, Nikola Tesla etc.
„Oameni legendari ai lumii” este o expoziţie aparte, personajele şi tehnica de lucru au fost alese în funcţie de emoţia pe care ele mi-au transmis-o şi de impactul pe care fiecare dintre ele l-a avut asupra mea la un moment dat: fie că m-au inspirat să evoluez spiritual, ori pe plan profesional, ori din pură admiraţie şi respect pentru performanţele sau poveştile lor de viaţă.
Expoziţia este de fapt un tribut adus acestor oameni extraordinari, cu lucrări pictate din suflet şi cu sufletul. Unele lucrări au ascunse printre straturile de vopsea şi texturile abundente citate sau formule celebre pe care le observă doar privitorul atent sau înzestrat cu un înalt spirit de observaţie. Picturile au rame vopsite în alb, lucrate la comandă din lemn masiv de stejar, iar în expoziţie etichetele sunt prevăzute cu scurte note explicative despre personajele portretizate. În noiembrie 2017 am început lucrul la această serie de 30 de lucrări, în acril şi tehnică mixtă pe pânze de mari dimensiuni, finalizând-o în mai 2018, timp în care am pictat obsesiv câte 10-12 ore pe zi. Lucram la câte 6-7 tablouri în paralel, luându-le prin rotaţie şi aplicându-le între 15-20 de straturi de textură şi culoare”, a mărturisit artista.
S-a împlinit dorinţa de a organiza expoziţia personală cu cele 30 de lucrări programată pentru martie 2020 atunci, când se știe, lucrurile erau în fierbere și când începea pandemia? Ce s-a intamplat cu lucrările?
Desigur că s-a împlinit! Prima expoziție cu legendele, în anul 2018, a fost găzduită timp 6 săptămâni de Biserica Evanghelică din centrul orașului Offenbach, cu apariții în ziarele „Offenbacher Post” ziarul Bisericii Evanghelice, iar în martie 2020 – chiar la început de pandemie – am expus în Primăria orașului Koenigstein, cu o apariție în ziarul local „Taunus Nachrichten”. Tablourile sunt încă acolo și sunt oferite spre vânzare. Trebuie să amintesc faptul că o selecţie de tablouri din seria „Oameni legendari ai lumii” a ajuns și în China, la Muzeul de Artă Contemporană din Beijing, în cadrul expoziţiei intitulate „The crossroads of the world: Construing visual meanings in contemporary arts”, expoziție organizată acolo de Galeria Pashmin Art Management, Hamburg, Germania.
https://www.facebook.com/photo?fbid=10217142766261431&set=a.10216931359416392
Cum vă descurcaţi cu atâtea restricţii şi imposibilităţi de relaţionare, de interacţiune cu oamenii, fără spectacole şi participări la expoziţii în pandemie?
Mă descurc bine deocamdată. Îmi este dor de scenă și de a cânta sau recita „live” pentru public, dar accept situația și rezist până când trece. Partea bună pentru mine este că am la dispoziție mult timp pentru a crea și într-adevăr am creat mult. Pregătiți-vă de o avalanșă artistică după ce se termină nebunia asta de pandemie. Pe de altă parte, internetul și telefonul sunt minunile de care ne bucurăm zilnic și care ne oferă posibilitatea de a menține legătura cu oamenii. Ca pentru mulți alții, ele au fost și refugiul meu atunci când mi s-a făcut dor de ei.
Cât de departe simţiţi România şice includeţi în planurile de viitor?
Nu simt România foarte departe, deoarece România face parte din mine, din identitatea mea și pe lângă asta păstrez mereu legătura cu prietenii apropiați de acolo și știu că, dacă doresc, mă pot întoarce oricând. Această libertate de mișcare, de care ne bucurăm cu toții, îmi oferă încredere și liniște. Planurile mele de viitor includ colaborări cu alți artiști, noi expoziții, spectacole și lansările următoarelor cărticele la care lucrez. De asemenea, îmi doresc să fiu sănătoasă, ca să îmi pot duce la bun sfârșit toate proiectele și să mă bucur de viață alături de familia mea, de prieteni și de toți oamenii faini din jurul meu!
Kara Molnar mărturiseşte că e artistă de când se ştie, a recitat poezie de copil, a facut teatru, dans şi a fost protagonistă în diferite spectacole pe scena Căminului Cultural din Ciclova-Montană (localitatea copilăriei sale) și pe scenele teatrelor din Oravița și Reșița. A compus şi publicat în reviste școlare haiku-uri şi poezie, iar în studenţie, la Timişoara, a fost coregrafă, a predat cursuri de iniţiere în arta dansului de societate pentru copii și adulţi şi a avut participări notabile la concursuri și spectacole de grup. În anii care au urmat, s-a implicat în organizări de evenimente culturale şi artistice, sesiuni de artă fotografică, a realizat grafică de carte şi design, afişe, logo-uri publicitare, pictură pe mobilier, textile și sticlă și a expus în România şi Germania produse „hand-made” și bijuterii lucrate manual. Însă ceea ce o defineşte clar este pictura, având numeroase prezenţe de-a lungul anilor, cu lucrări în expoziţii individuale şi de grup în ţară şi străinătate. Cu aceeaşi pasiune compune și cântă jazz, având prezenţe notabile (apreciate de critică) în concursuri, spectacole şi recitaluri organizate de diferite instituţii culturale din România, Serbia și zona de nord-vest a Germaniei. În luna martie 2021 a început colaborarea cu muzicianul Ten Karanovici şi recent a lansat clipul piesei „Short summer”, muzică și text compoziţe proprie, iar aranjament instrumental realizat de muzicienii Marius Laurian Cloșca și Vincent Rox, în studioul Academiei de Muzică din Frankfurt.
Kara Molnar spune că iubeşte libertatea dată de statutul de artist liber profesionist şi nu îşi doreşte faimă cu orice preţ. Evită colaborările în care ştie că ar putea fi restricţionată sau obligată să facă lucruri pe care nu şi le doreşte. Preferă liniştea, să fie singură pe drumul său, câtă vreme vocea din interior asta îi cere: „Vreau doar să creez în ritmul meu şi să fiu fericită.”
Adriana Baghiu / UZPR