În cei 200 de ani de la înființare, jurnaliștii și editorii „The Guardian” s-au înșelat de multe ori și astăzi au formidabila putere de a-și pune oglinda în față și de a publica unele dintre cele mai mari erori din istoria gazetăriei derulate sub acest brand de presă.
De pildă, „The Guardian” nu avea niciun respect pentru revoluționarii europeni de la 1848 – „democrația era un concept suspect pentru jurnaliștii de atunci”, punctează David Ayerst. A fost și perioada în care ziarul promova dreptul de vot numai pentru bărbații plătitori de taxe, iar în perioada revoltelor din India, din 1857, ziarul susținea, în editorial, că „Anglia trebuie să-și mențină neștirbită credința în dreptul său de a conduce alte națiuni, în virtutea unei superiorități subînțelese”. În același timp, însă, ziarul care nu recunoștea dreptul la autodeterminare al unui popor din Asia avea o părere total opusă despre americani – era de părere că sudul are dreptul la secesiune.
De la un moment dat încolo, ziarul a schimbat complet politica și a început să susțină… sufragiul universal.
De-a lungul timpului, scufundarea Titanicului nu a fost considerată de jurnaliștii „The Guardian” un mare subiect, așa că a fost postată într-un colț de pagină, slaba înțelegere a științei i-a determinat pe jurnaliști să promoveze calitățile azbestului, în anii 1970, ziarul anunța o iminentă eră glaciară, iar în 1982 afirma că „fermele eoliene pe dealurile britanice ar fi un dezastru pentru mediu”.
De o onestitate dezarmantă, dar și relevantă, jurnaliștii „The Guardian” arată cu degetul cum publicația „a avut prostul obicei de a le indica oamenilor cum să voteze” – s-a întâmplat la referendumul din 1998, când îndemna nord-irlandezii să susțină Good Friday Agreement sau în 2014, când îndemna scoțienii să voteze pentru rămânerea în interiorul Regatului Unit.
„Linia editorială a ziarului este acum doar o voce dintre multe altele, dar este și o perspectivă instituțională pe termen lung. Așa că este cazul să abordăm relatarea de presă cu mai multă modestie, pentru că nu se știe niciodată cum vor părea, din perspectiva istoriei, toate lucrurile pe care astăzi le anunțăm ca sigure”, notează realizatorii amplului material prin care „The Guardian” și-a făcut o curajoasă autocritică.
Roxana Istudor