Chiar dacă Gheorghe Panu nu este un simbol al culturii naționale, acest intelectual polemist de temut și povestitor de vocație a fost foarte cunoscut în Iașul politic și cultural. Gheorghe (George) Panu s-a născut în. 9 martie 1848, la Iaşi, judeţul Iaşi și au urcat la ceruri în 6 noiembrie 1910, la Bucureşti, a fost jurist, memorialist, publicist, critic literar, profesor şi om politic.
A fost fiul ofiţerului Vasile Panu, aghiotantul lui Alexandru Ioan Cuza, a facut şcoala primară şi liceul în Iaşi, apoi s-a înscris la Universitate, unde studiază literele. După ce devine membru al Junimii în 1872, primeşte o bursă cu ajutorul lui Titu Maiorescu şi pleacă la studiu în Occident. Studiază istoria, literele şi ştiinţele juridice la Paris şi Bruxelles, unde îşi ia doctoratul în drept în anul 1879.
După întoarcerea în ţară devine procuror, apoi avocat.
În politică, părăseşte gruparea conservatorilor junimiști alăturându-se Partidului Naţional Liberal, devenind şeful de cabinet al ministrului de Interne, C. A. Rosetti , prin anul 1881, şi deputat al acestui partid, calitate în care susţine votul universal, face o alianţă cu deputaţii socialişti şi condamnă vehement pe deputaţii antisemiţi. Editează mai multe ziare: „Lupta” în anul 1884, „Cronica”, „Ziua” (1896), „Săptămâna” (1891) şi colaborează la multe alte publicaţii: „Convorbiri Literare” „Epoca”, „Epoca Literară”, „Liberalul” etc.
Adversar al primului ministru I. C. Brătianu şi al regelui Carol I, după publicarea articolului Omul Periculos, în care îl ataca pe rege, este condamnat la doi ani de închisoare. Fuge în Franţa prin anul 1887, de unde se va întoarce anul următor, fiind ales deputat pe listele „Opoziției unite”.
Ca istoric se remarcă prin lucrările: Studii asupra atârnării sau neatârnării politice a românilor, Portrete si tipuri parlamentare, carte apărută în 1893, Amintiri de la Junimea din Iaşi, volume apărute în anii 1908 și 1910, Cercetări asupra stării ţăranilor în vremurile trecute (1910).
George Panu avea o cultură vastă, minte ageră, un talent original şi o mare putere de atracţie. Şi-a dorit foarte mult să ajungă ministru dar, din anumite motive, acest lucru nu s-a întâmplat, unul dintre ele fiind conflictul cu regele care îi refuză candidatura la un post de ministru afirmând că „un om care nu s-a supus legilor ţării nu poate fi ministru”, făcând aluzie la fuga sa în Franţa pentru a scăpa de răspunderea legală.
În general, iubitorii de cultură Panu este cunoscut prin “Amintiri de la Junimea “ din Iași, apărute între anii 1901 și 1906 în ziarul “Săptămâna” și publicate în volum în 1908. Această carte de amintiri alături de scrierile similare ale lui Iacob Negruzzi și Nicolae Gane, evocările lui Panu sunt cele care compun atmosfera creatoare a societății ieșene. Multă vreme această carte de amintiri despre Eminescu, Creangă, Pogor, Lambrior, Naum, Alecsandri au fost instrument de lucru pentru istoricii literari.
Într-adevăr, E.Lovinescu avea dreptate când îl socotea pe Gheorghe Panu “adevărul creator al Junimii în conștiința mulțimii. “
Al.Florin Țene / UZPR