Vlad III, Țepeș, domnitor în Valahia, a fost nu
doar unul dintre apărătorii vrednici ai țării sale, de aici – și intransigența cu care-i tratase pe dușmanii ei, dar și un bărbat plin de înțelepciune.
Poetul ungur Janus Pannonius dedică unul dintre poemele sale capturării din noiembrie 1462 a lui Vlad Țepeș de către Matei Corvin, la care venise, sperând să obțină ajutoare. Voievodul român e numit Dragula – de la Dragul („De captivitate Dragulae Waivodae Transalpini”). Încercăm să credem că acesta putea fi unul din numele ce i se pusese în timpul vieții (fratelui său i se spusese „Cel Frumos”), Dracula nefiind decât o schimonosire ulterioară a acestuia.
Prima lucrare de beletristică din literatura rusă „Cказание o Дракулe” (Poveste despre Dracula) îl are drept erou. Paternitatea acesteia e atribuită logofătului Fiodor Kurițân, pe care marele cneaz al Rusiei Ivan al III-lea (socrul lui Ștefan cel Mare) îl trimisese în 1482-1484 sol la curtea lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și la cea a regelui Matei Corvin al Ungariei (1458-1490), deși la sfârșitul lucrării este trecut un alt nume, probabil al unuia dintre copiști: „În anul 6994 (1486) februarie, ziua a 13-a, am așternut acestea pentru întâia dată, iar în anul 6998 (1490) în ianuarie, ziua a 28-a, le-am transcris a doua oară eu, păcătosul Eufrosin (Ефросин) („Избopник. Повести древней Руси”, Moscova: Художественная литература, 1986, p.234-241).
Lucrarea începe cu fraza: „A fost în Țara Muntenească (Mунтьянской земле) un domnitor, creștin de credință grecească, după numele său Dracul, care tradus în limba noastră ar însemna Diavolul. Era foarte crunt și foarte înțelept, și cum îi era numele așa i-a fost și viața”.
Povestirea abundă de metafore poetice puse în gura domnitorului valah.
„Dracula… îi cerceta atent pe cei cu care se întorsese de pe câmpul de luptă: pe ostașii care erau răniți din față îi onora și-i avansa la rang de viteji, iar pe cei răniți în spate – poruncea să fie trași în țeapă”, spunându-le:
– Nu te-ai comportat ca un bărbat, ci ca o femeie.
Iar când a pornit din nou cu război contra turcilor le-a spus astfel oștenilor săi:
– Cine se gândește la moarte,
să nu meargă cu mine,
ci – să rămână acasă.
Cartea conține numeroase metafore-parabole de-ale voievodului valah:
„Odată în unul din orașele lui Dracula a sosit un negustor din Țara Ungurească. Și cum se făcuse obiceiul în țara lui Dracula, acesta și-a lăsat carul în stradă în fața casei unde se oprise, iar marfa toată – în car, dânsul plecând să doarmă în casă. Dar cineva i-a furat 160 de ducați de aur pe care-i lăsase în car. Negustorul, venind la Dracula, i s-a plâns despre dispariția aurului. Dracula i-a răspuns:
– Pleacă, chiar în această noapte vei avea tot aurul tău.
Și a dat poruncă orășenilor să-l găsească pe hoț, amenințându-i:
– Dacă nu-l veți găsi pe infractor, atunci va avea de suferit tot orașul.
Și a dispus ca în aceeași noapte să se pună în car aur de-al lui, la care să se mai adauge un ducat.
Deșteptându-se în zori, negustorul a găsit aurul, și, numărând banii, o dată și încă o dată, a constatat că un ducat prisosea, atunci a venit la Dracula și i-a spus: „Domnitorule, am găsit banii, dar un ducat nu-mi aparține – e în plus”.
Între timp a fost găsit și adus în fața lui hoțul cu banii furați. Și i-a spus Dracula negustorului:
– Pleacă în pace. Dacă nu mi-ai fi vorbit de ducatul în plus, te-aș fi așezat şi pe tine în țeapă alături de hoț”.
(„Сказание о Дракуле. Сказание о Дракуле-Воеводе”, p.237).
Vorbirea directă atribuită lui Vlad Țepeș conține metafore și expresii, care lesne pot fi încadrate în genul parabolei.
Povestire despre Dracula-Voievod
Și avea un obicei Dracula: dacă sosea la el un sol neexperimentat de la vreun țar sau împărat și nu putea răspunde la întrebările lui viclene, îl așeza pe trimis în țeapă, explicându-i:
[Şi a spus Dracula:]
…Nu sunt eu vinovat de moartea ta,
ci – fie domnul tău,
fie tu însuși.
Nu pune în cârca mea această vină.
Dacă domnul tău, care știa
că nu ești copt la minte
nici că ești vrednic,
te-a trimis la mine,
la un domnitor preaplin de înțelepciune,
atunci stăpânul tău e-acela care
te-a condamnat la moarte,
iar dacă chiar tu,
decisu-te-ai să vii, nechematule,
te-ai omorât chiar tu pe tine însuți.”
1456-1462
(Traducere din slavonă)
Note:
„Сказание о Дракуле” și „Сказание о Дракулѣ-Воеводѣ” (cu texte în slavona veche și traducere în limba rusă în „Памятники литературы древней Руси. Вторая половина XV века” („Monumente ale literaturii vechii Rusii. Jumătatea a doua a sec. XV”, Moscova, ed. „Художественная литература”, 1982, p. 554-565.
Solia lui Fiodor Kurițân în Ungaria și Moldova, în anii 1482-1484. Miniatura care deschide culegerea de cronici rusești din sec. XVI. Tomul Șumilov. Biblioteca Națională a Rusiei (fosta M. E. Saltâcov-Șcedrin) din Sankt-Petersburg. Pe fundal: Suceava, imaginată de miniaturistul rus.
Din volumul: Poezia românească dinainte de Dosoftei, în curs de apariție. Antologie, selecție, traduceri și note de
Nicolae DABIJA