default-logo

Amintiri din viitor: foametea spirituală din Moldova sovietică și „independentă”

La nici 17 ani, în septembrie 1971 am venit la studii, la Chișinău, singur și sărăcit de lumea mirifică a satului românesc din Basarabia. De student observasem că, oricât de multă pâine se găsea în magazinele sovietice, moldovenii erau foarte flămânzi. De libertate, de adevăr, de drepturi naționale, de Țară. Păreau copii ai nimănui, fără părinți și buletin de identitate. Oricui nu-i era lene, își bătea joc de ei, încât le schimbase și numele, și denumirea limbii și le întinsese un gard de sârmă ghimpată pe Prut să nu-și vadă Patria lor adevărată. O secetă și o foamete  fioroasă le devora sufletul, mintea și întreaga ființă națională. Ei aveau mare nevoie de pâine ca să se salveze. De pâine spirituală, care s-o pregătească și s-o coacă fiii acestui popor, care a ajuns batjocorit, umilit și nedreptățit.

Spre uimirea cerberilor roșii, brazda noastră nu se uscase în adâncime: de sub șenilele tancurilor năvălitoare se ivea grâul de care ducea mare lipsă milioane de români basarabeni. Plămădită sub amenințări și teroare ideologică, pâinea spirituală frământată din cărțile lui Eminescu și Creangă, din frumusețile limbii române, salva de la asimilare și dispariție Basarabia ocupată. Cuptoarele ascunse și nevăzute de zbiri, se aflau în grija unui grup restrâns de intelectuali neînregimentați, în unele uniuni de creații și în câteva redacții. Aerul libertății a reînviat o parte din lanurile pârjolite de seceta sovietică, dar pâinea spirituală încă nu ajungea în toate casele și nu făcea parte din meniul tuturor moldovenilor.

În anii de Deșteptare și Renaștere Națională (1986-1992) românii basarabeni și-au luat destinul în propriile mâini și au adus în casele tuturor, indiferent de etnie, pâinea spirituală cea de toate zilele — Limba Română, Alfabetul Latin și Tricolorul. Tot ei au făcut Podul de Flori spre România și au votat Declarația de Independență față Rusia imperială. Însă vechea nomenclatură comunistă, moldovenii sovietici, mancurții, corupții și profitorii au preluat puterea după 1993 și au confiscat pâinea spirituală pe care intelectualitatea o aducea în fiecare casă. După războiul de pe Nistru organizat de Moscova pentru dezmembrarea Moldovei independente, pâinea spirituală a devenit o raritate. De astă dată ea este furată și sechestrată de clanurile mafiotice și de ideologii națiunii civice moldovenești. Aceeași Marie, cu altă pălărie!

                                                                       

   Alecu RENIȚĂ

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.