Interviu de Claudia Motea
Se spune că la Iași „fiecare piatră vorbește despre trecut”, iar acest oraș poate fi considerat un veritabil muzeu național, prin comorile istorice și de artă pe care le are. Se poate vorbi și despre o sfințenie a acestui ținut care merge într-un acord direct, pe lângă clopotele de la Sfânta Parascheva, (și) cu melodiile de altădată cântate, cu atâta suflet la „Cârciuma Veche” din centrul istoric, de cel mai cunoscut solist de muzică populară al Iaşului, Ștefan Pintilie. Îndrăznesc aici, cu permisiunea dumneavoastră, dragi cititori, să spun că aureola contemporană a acestui oraș-nestemată este păzită și de sufletul acestui mare rapsod muzical, Ștefan Pintilie, pe care, de fiecare dată când îl auzi, vrei să crezi că muzica este ruptă din rai și că „pornind de la inimă se adresează inimilor”, așa cum spunea mereu și marele nostru George Enescu. Azi, vă invit să petrecem împreună aceste clipe alături de el, Ștefan Pintilie, acest purtător extraordinar al artei tradiționale a muzicii de suflet, o emblemă de aur a vieții muzicale din Iași, remarcat și prețuit mereu de mari personalități din România și din străinătate.
Dragă Ștefan Pintilie, de când există muzica în viața dumneavoastră?
Exact de când m-am născut. M-am născut cântând. Pe urmă, copil fiind, în comuna mea natală Cristeștii Moldovei de lângă Pașcani, cântam cu fluierul. Ulterior am făcut Școala Populară de Artă și celelalte studii muzicale.
Care este cântecul cel mai iubit pe care l-ați interprertat?
Precum cel cu mulți copii și-i iubește pe toți la fel, așa îmi iubesc și eu toate cântecele! Dar cred că din repertoriul meu înregistrat pe parcursul celor 51 de ani de activitate profesionistă, „Iașule, Iașule, mândră cetate” este melodia care mi-a fost sugerată de divinitate să o cânt și care mi-a creat o aură de interpret autentic.
Ce reprezintă Iașiul pentru dumneavoastră?
Pentru mine Iașul reprezintă totul, este oxigenul meu! Aici m-am pregătit pentru viață, aici am devenit, din 1970, artist profesionist, iar pe urmă m-am căsătorit și avem doi copii.
De ce cântați la Cârciuma Veche?
Cânt la „Cârciuma Veche” pentru că patronul de aici, Daniel Avatăjiței, este un om cu totul deosebit din toate punctele de vedere. Prin tradiționalul aranjament interior al acestui restaurant, el caută să păstreze gastronomia românească și atmosfera din vechile restaurante ieșene. Muzica mea intră și în acordul acelor vremuri de odinioară…
Cu cine ați avut și alte colaborări? Câțiva oameni semnificativi în viața personală și în cariera artistică?
Am colaborat cu mari artiști ai României și cu personalități din diferite domenii de activitate și-mi este foarte greu să dau nume, fiindcă toate m-au îmbogățit sufletește! Dar două nu le pot uita vreodată: primul, Grigore Vasiliu Birlic, întâlnit în 1968, apoi Adrian Păunescu, în urmă cu câțiva ani.
Care a fost sentimentul care v-a stăpânit când ați fost numit Cetățean de Onoare al Iașiului?
A fost un moment de mare sărbătoare pentru mine și familia mea! Am apreciat această Onoare ca o recunoaștere a tot ceea ce am făcut, pe plan artistic, timp de peste o jumătate de secol, pentru concetățenii mei.
Credeți că ați fi avut un alt destin artistic dacă v-ați fi născut într-o altă țară? Ați fi dorit să trăiți altundeva?
Cred că pe mine m-a creat Dumnezeu să rămân aici, să fiu al Iașului, al Moldovei, al României. Avem o țară și un folclor, după cum consideră și Gheorghe Zamfir, de o frumusețe fără egal în lume. Nu cred că m-aș fi realizat sau aș fi fost mai deosebit pe alte tărâmuri!
Am înțeles că ați fost invitat în Israel pentru un mare concert, dar ați
refuzat. De ce această reținere de a ajunge acolo cu avionul, când zborul dumneavoastră artistic este înălțător, infinit chiar?
Nu am dat curs invitației la care vă referiți pentru că am teamă de înălțime, cu toate că am făcut armata la Aviația Supersonică din Timișoara. Da, am o reținere pentru deplasarea pe calea aerului. Poate cu timpul, cine știe, îmi veți lua un interviu chiar la scara unui avion!
Câte cântece cuprinde repertoriul dumneavoastră muzical?
Nu am făcut și nu am să fac vreodată o contabilitate a cântecelor pe care le am în repertoriu. Știu că sunt câteva sute. Îmi place să caut mereu melodii de calitate. Sunt de principiul „puțin și bun” și abordez o tematică variată, de la doină la cântecul de nuntă, de la melodiile de joc la romanţe, canţonete şi cântece de petrecere.
Un mesaj pentru cititorii publicațiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Urarea mea clasică, atotcuprinzătoare: să fie sănătoși, să fie optimiști și să fie în pază divină!