default-logo

LUCIAN SABADOS și harul divin al unei vieți artistice / Interviu de Claudia Motea

La începutul acestei veri, mai precis pe data de 4 iunie, va bate gongul pentru un recital de excepție, de poezie și muzică de jazz, pe scena respectabilei Filarmonici din Ploiești. Titlul acestui adevărat spectacol maiestos este „Te-ai gândit vreodată?” și vine la pachet într-o formulă de aur cu doi artiști, Lucian Sabados și subsemnata. Mă aplec aici cu o pioasă reverență în fața cititorilor și a spectatorilor iubitori de poezie și jazz, asigurându-i totodată că eu, Claudia Motea, dar și Lucian Sabados, am primit cu bucurie și onoare această reprezentație artistică, aidoma unui început de bun augur, după perioada pandemică îndelungată. Colaborarea mea cu Lucian Sabados a început de câțiva ani și am realizat împreună, cu mare succes, mai multe proiecte artistice. În prim plan acum apare cel mai recent proiect al nostru, piesa de teatru „De trei ori femeie”, o compilație comică după texte de Aldo Nicolaj, în regia maestrului Lucian Sabados și în interpretarea mea, care a avut premiera la Teatrul Nottara. Notabilă este și colaborarea noastră cu LIBRIS Brașov, producătorul acestei piese de teatru, dar și al Recitalului „Te-ai gândit vreodată”, lansat alături de CD ul cu același titlu la Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov, 2019. Prin timp s-a dovedit că întâlnirea mea cu Lucian Sabados n-a fost deloc întâmplătoare, iar drumul artistic al proiectelor noastre a avut un ghid atotcunăscător al iubirii pentru teatru, dar și al credinței în profesia de artist. Dincolo de toate aceste cuvinte, vă așteptăm cu multă iubire la spectacol și vă invit la acest dialog în care Lucian Sabados și acum, după o carieră artistică impresionantă de regizor-manager-muzician, face o plecăciune cu atâta prețuire, în fața  harului divin al vieții sale artistice. 

Dragă Lucian Sabados, întorcându-ne la drumul tău de început pe tărâmul Thaliei, când ai simțit că în drumul cu destinația Artă, Teatrul este irevocabil în viața ta?

Drumul meu spre Artă a avut două faze distincte. Întâi am cochetat cu critica de artă plastică, pe la vreo 16-17 ani, influențat ușor fiind de sora mea, Marina-Ileana, astăzi un reputat istoric de artă. Apoi, după 17 ani, am descoperit teatrul din Ploiești și, ulterior, marile teatre din Bucuresti. Atunci am realizat că eu aparțin, sufletește, Teatrului, așa că am luat decizia să dau examen de admitere la IATC.

Te rugăm, spune-ne ceva despre prestația ta regizorală și colaborările tale artistice din țară și din străinătate, menționând și câțiva actori…

Cele două activități, cea de manager și cea de regizor, în principiu sunt deosebite, diferite, cu conținut și responsabilități distincte. Dar, în cazul unui manager-regizor ele devin complementare, în sensul în care managerul va exersa o apropiere și mai profundă de colectivul artistic, prin regizarea unor spectacole cu trupa proprie. Nu toți managerii-regizori procedează așa, dar eu consider că, dacă dorești să-i pui în valoare pe toți membrii trupei, devine prioritar acest demers. Așa am procedat eu și ca manager al Teatrului TOMA CARAGIU, Ploiești (22 de ani) și al Teatrului MARIA FILOTTI, Brăila (timp de 7 ani și jumătate). Celelalte activități ale unui manager sunt desigur de natura artistică (CONCEPȚIA UNUI PROIECT DE MANAGEMENT), administrative și de marketing-publicitate-public relations, dar eu m-am referit cu prioritate la cea de regie.

Dificil de vorbit despre opera proprie, la care este mai bine să se refere alții, respectiv cei din breaslă! Dar o să mă refer din punct de vedere statistic, pentru că limbajul cifrelor are o relevanță aparte, chiar și în domeniul artistic. Am realizat, ca regizor, peste 40 de spectacole profesioniste, în teatrele din Ploiești, Brăila, București (două titluri la Nottara), Galați, Târgoviște, dar și în străinătate, în orașul Shumen din Bulgaria. Am lucrat cu actori foarte valoroși, și aici s-ar cuveni să-i menționez pe Niculae Urs, Corneliu Revent (Ploiești), Bujor Macrin, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Lucian Pinzaru (Brăila), Alexandru Jitea, Ada Navrot, Isabela Neamțu, Mihai Marinescu (Nottara). Desigur că aceștia sunt doar câțiva dintre numeroșii actori valoroși cu care am lucrat! Mă simt oarecum stânjenit că a trebuit să aleg doar câteva nume, nedreptățindu-i, desigur, pe alții!

Se poate vorbi despre o epopee a iubirii în teatrul contemporan? Ce este, de fapt, iubirea pentru tine?

O epopee a iubirii în teatrul contemporan? Desigur că iubirea rămâne una din temele perene ale teatrului universal, de Ieri, de Azi și sigur și de Mâine! Chiar o epopee a iubirii, mai ales în timpurile noastre, nu cred că există ca atare. Adică termenul de epopee se plasează într-un dezacord conceptual și factual cu abordarea modernă a temei iubirii  în zilele noastre. Dar iubirea, ca atare, fie împlinită, fie eșuată rămâne, spuneam, o constantă în textul și în spectacolul modern. Și așa e firesc pentru că iubirea ne distinge ca ființe raționale de celelalte specii. Pentru că iubirea este calea noastră spre răscumpărarea greșelilor și spre mântuire, prin forma sa supremă de IUBIRE PENTRU DUMNEZEU!  Am răspuns, indirect și la partea a doua a întrebării tale…

 Cea mai prețuită replică teatrală, cinematografică…

Știu că sunt previzibil, dar replica tocmai bună să ne poată justifica natura noastră duală, în univers, este tot cea a lui Shakespeare, hamletiana întrebare: A FI SAU A NU FI?

Ce reprezintă familia în viața ta?

FAMILIA ESTE TOTUL, adică iubire, sprijin, motivație, loc de refugiu, respect, devotament, responsabilitate, divertisment, continuitate, viitor! Motorul de care avem toți nevoie ca să reluăm, de fiecare dată, totul de la început, în cazul unui eșec sau să reformulăm și să continuăm un demers, în cazul unui succes!

Poți numi câțiva oameni reprezentativi din viața ta personală, dar și artistică?

Din viața personală, tatăl meu, bunicul soției (arhitect și pictor!), soția, fiul, unii profesori …Din viața artistică, Liviu Ciulei, Mihaela Tonitza-Iordache, Toma Caragiu…E greu, foarte greu să alegi pentru că, în anumite momente ale vieții au existat, desigur, mulți alții care au „zidit”, mai mult sau mai puțin Omul care sunt astăzi!

Care sunt proiectele tale în prezent? 

Ca proaspăt… pensionar, principalul meu proiect este să fim sănătoși (eu și ai mei), să nu mă pierd în acțiuni mărunte, să sprijin, după puteri și pricepere, căminul familial, să rămân activ în zona de regie teatru (unde am pregătite în bandulieră 3 proiecte teatrale foarte importante),  în zona jazzului, hobby-ul, dar și în profesia mea mai nouă, de promotor și curator de festival, și să CITESC BELETRISTICĂ, unde am destul de recuperat, pentru că în ultimii 30 de ani, de când sunt manager de teatre, am citit mai mult… teatru și literatură de specialitate. Nu pot numi cele 3 proiecte teatrale pentru că sunt superstițios și pentru că nu știu când se va termina, cu adevărat, pandemia.

Emil Cioran spunea că Muzica naște sufletul uman… Ce înrudire există între aceste cuvinte și sufletul tău?

Frumos spus, nimic de zis! Și adevărat. Numai că eu mi-aș permite să mai adaug un lucru, în care cred foarte tare și anume că este valabilă și reciproca… SUFLETUL UMAN NAȘTE MUZICA! Desigur că formularea lui Emil Cioran are și un sens metafizic și filosofic destul de accentuat, iar cea personală, un determinism psihologic și creativ-senzorial, dar cel puțin cele două abordări nu se exclud, ci chiar sunt complementare…

Un mesaj pentru cititorii UZPR.

Mesajul meu este de a fi mai toleranți unii cu alții, să facem efortul să ne ascultăm (auzim, chiar) mai atent, să ne vedem de ale noastre, întorcând spatele „caprei vecinului (sic!)” și mai ales să ne iubim artiștii, să-i înțelegem mai bine, și asta nu se poate face decât mergând la spectacolele lor! Pentru că fără dumneavoastră toate strădaniile, dăruirea și talentul lor vor rămâne neacoperite! IUBIȚI ARTA!

















 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.