◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

„Teroarea roșie” din SUA și lecțiile exceselor

McCarthismul, fenomen care este astăzi considerat de tristă amintire, un impact imens asupra lumii culturale a Americii anilor 1950. 

Potrivit Historia.com, ceea ce a fost denumit generic „teroarea roșie” a avut la bază teama cu accente de isterie de o așa-zisă amenințare a comuniștilor în SUA, în timpul Războiului Rece. Perioada a lăsat urme teribile – și nici măcar nu a trecut chiar atât de mult de atunci: angajații federali au fost analizați, pentru a se stabili dacă sunt suficient de loiali guvernului, Comitetul pentru activități non-americane, și senatorul american Joseph R. McCarthy, au investigat acuzațiile de acțiuni subversive din guvern și industria cinematografică de la Hollywood. Nu era nimic nou: un prim episode avusese loc între anii 1917-1920. Revoluția rusă din 1917, care a răsturnat Romanovii și a instaurat bolșevismul, a generat o reacție de respingere masivă a Occidentului. În Statele Unite, grevele au fost în creștere, iar o parte a presei a văzut o sursă bună de a vinde ziare și a dus la paroxism mișcările muncitorești, punându-le în seama unor imigranți care voiau să demoleze modul de viață american. O lege din 1918 a vizat persoanele care au criticat guvernul, permițând monitorizarea radicalilor și a liderilor sindicali, care arau amenințați constant cu deportarea. Exploziile din Boston, Cleveland, Philadelphia, Washington și New York au exacerbat această teamă, iar în 1920, procurorul general al Statelor Unite, Alexander Mitchell Palmer, a ordonat raiduri violente de aplicare a legii. Perioada a rămas în istorie ca „vara roșie”.

Rivalitatea intensă dintre cele două superputeri din timpul Războiului Rece a fost scena perfectă pentru cei care susțineau că pe teritoriul țării, comuniștii și simpatianții lor lucrează activ ca spioni sovietici și reprezintă o amenințare la adresa securității SUA. Directorul FBI, J. Edgar Hoover, a comparat rapid orice fel de protest cu subversiunea comunistă, inclusiv demonstrațiile pentru drepturile civile conduse de Martin Luther King Jr. Pe de o parte, aceste răspunsuri nu erau o atitudine nefondată: URSS făcea de mult timp spionaj în America, cu ajutorul cetățenilor americani. Așa că în 1947, președintele Harry S. Truman a emis Ordinul executiv 9.835, cunoscut și sub numele de Ordinul de loialitate, prin care se impunea analizarea tuturor angajaților federali pentru a se stabili dacă erau suficient de loiali guvernului. Programul de loialitate al lui Truman a cunoscut o dezvoltare uimitoare pentru o țară care s-a edificat pe conceptele de libertate personală și libertate de organizare politică. I-a urmat perioada de investigare a activităților comuniste, care a avut loc în Camera Reprezentanților, unde Comitetul format în 1938 s-a concentrat frecvent pe expunerea comuniștilor care lucrau în interiorul guvernului federal sau a elementelor subversive care lucrau în industria cinematografică de la Hollywood, organismul primind un nou impuls după cel de-Al Doilea Război Mondial. Sub presiunea publicității negative îndreptate spre studiourile lor, directorii de filme au creat liste negre la Hollywood, care interziceau celor suspectați de activitate radicală să poată munci; liste similare au fost stabilite și în alte industrii. Un investigator al Congresului, senatorul american Joseph R. McCarthy, a devenit persoana cea mai strâns asociată cu cruciada anticomunistă – și cu excesele ei. McCarthy a folosit zvonuri și intimidări pentru a se stabili ca o figură puternică și temută în politica americană, acuzând de lipsă de loialitate vedete, intelectuali și oricine nu era de acord cu opiniile sale politice – așa cum era de așteptat, acest tip de prigoană le-a costat pe multe personalități reputația și slujba. Domnia terorii lui McCarthy a continuat până când colegii săi i-au denunțat oficial tactica în 1954, în timpul unor audieri la care un avocat al Armatei l-a întrebat pe McCarthy: „Nu ai decență?”.

Dar nu s-a terminat aici. Biroul Federal de Investigații și directorul său de cursă lungă J. Edgar Hoover au compilat dosare extinse despre presupuse acțiuni subversive, prin utilizarea interceptărilor, supravegherii și infiltrării grupurilor de stânga. Informațiile obținute de FBI s-au dovedit esențiale în cazuri juridice foarte vizibile. Pe de altă parte, preocupările interne cu privire la comunism au fost sporite de evenimentele internaționale – URSS a testat cu succes o bombă nucleară, forțele comuniste conduse de Mao au preluat controlul asupra Chinei, a început războiul coreean, care a angajat trupele americane în lupta împotriva forțelor comuniste din Coreea de Nord. Ca urmare, „teroarea roșie” s-a intensificat, climatul politic a devenit tot mai conservator, funcționarii aleși din ambele partide majore se descriau ca fiind anticomuniști fermi și puțini au îndrăznit să critice tacticile considerate deseori discutabile, mai ales din perspective principiilor de azi, folosite pentru a persecuta suspecții. Apartenența la grupurile de stânga a scăzut pe măsură ce a devenit clar că astfel de asociații pot avea consecințe grave, iar vocile disidente din partea stângă a spectrului politic au tăcut. Sprijinul pentru libera exprimare și alte libertăți civile s-a erodat semnificativ tocmai în țara cea mai liberă. 

Deși climatul de frică și represiune a început să se relaxeze la sfârșitul anilor 1950, „teroarea roșie” a continuat să influențeze dezbaterile politice în deceniile următoare.

(R.I.) 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *