◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Unanimitatea, frână în politica externă a UE

UE nu reușește adesea să-și pună amprenta asupra afacerilor externe din cauza diviziunilor interne. Mai precis, necesitatea unanimității pentru pozițiile de politică externă europeană face ca interesele uneori divergente ale statelor membre să împiedice articularea unei singure voci externe. Felul în care evoluează lumea pare să nu mai permită acest exercițiu, iar opoziția unor state a început să-i irite pe mai-marii de la Bruxelles..

Decizia Ungariei de a bloca o declarație a Uniunii Europene care critică politica chineză de la Hong Kong a fost condamnată de un înalt oficial german, care a declarat că politica externă și de securitate comună a UE este subminată de un eșec al unanimității. „Politica externă și de securitate comună nu poate funcționa pe baza unei politici de blocare. Avem nevoie de o dezbatere serioasă despre modalitățile de gestionare a disidenței, inclusiv votul cu majoritate calificată”, a scris secretarul de stat al Ministerului de Externe al Germaniei, Miguel Berger, pe o rețea de socializare.

Luna trecută, Budapesta a refuzat să ratifice un nou acord al Uniunii cu țările din Caraibe, Africa și Pacific și a refuzat să sprijine o cerere a UE pentru încetarea focului în violența dintre Israel și palestinieni. Ca parte a încercării prim-ministrului Viktor Orbán de a promova ceea ce el descrie drept valori tradiționale ale familiei creștine, Budapesta s-a manifestat și împotriva oricărei utilizări a expresiei „egalitate de gen” în declarațiile oficiale ale UE.

Nimic nou… Frustrarea că un stat membru este capabil să blocheze pozițiile comune ale UE cu privire la problemele internaționale a fost de multă vreme prezentă, dar încercările anterioare de a înlocui cerințele pentru decizii unanime cu majoritate simplă au eșuat. 

De nenumărate ori, de la anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014, la criza venezueleană sau politica de sancțiuni, UE nu a reușit să influențeze evenimentele externe după viziunea și principiile proprii. 

Fiecare țară are o putere de veto asupra măsurilor de politică externă ale UE, iar

istoria ultimilor ani este plină de exemple de țări care își folosesc vetoul pentru a bloca, întârzia sau anula rezoluțiile și sancțiunile blocului comunitar, în funcție de propriile interese. De exemplu, multe state membre din Europa Centrală și de Est, precum Polonia, Suedia sau Țările Baltice simt din plin apropierea geografică de Rusia și trăiesc într-o continuă alertă, dar  țările care nu se află în aceeași situație, ca Germania sau Italia, care au adesea și legături economice strânse cu Rusia, au o altă abordare.

Ungaria și Grecia, ambele beneficiare de investiții chineze majors-au opus unei declarații a Uniunii privind disputa dintre China și Filipine privind revendicările teritoriale în Marea Chinei de Sud, în 2016. Guvernul populist din Roma a împiedicat o declarație prin care îl recunoștea pe Juan Guaido drept președinte interimar al Venezuelei. Asta în timp ce Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe de la acel moment, Federica Mogherini, spunea că poziția Uniunii era „foarte clară” și că blocul recunoștea legitimitatea atât a Adunării Naționale din Venezuela, cât și a președintelui său… Juan Guaidó. În realitate, nu era deloc poziția întregii Uniuni: doar zece state din UE28, printre care Franța, Germania, Spania și Marea Britanie, au recunoscut liderul Adunării Naționale ca președinte ad interim, în timp ce membri precum Belgia, Finlanda, Irlanda și Suedia au emis doar mesaje de sprijin, fără recunoaștere oficială. Tot atunci, alte momente externe arătau disensiunile pe care le generează centrifuga intereselor internaționale ale statelor membre. Cipru a blocat o declarație comună a UE privind defalcarea Tratatului Forțelor Nucleare cu Interval Intermediar (INF) între Statele Unite și Rusia,  iar obținerea unanimității pentru a condamna public încălcările drepturilor omului din China a fost incredibil de dificilă pentru UE. În iunie 2017, de exemplu, opoziția Greciei a făcut ca blocul European să nu poată emite o poziție comună de criticare a utilizării pedepsei capitale în China la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului –a fost pentru prima dată când UE nu a făcut o declarație comună la acest nivel.

Dar ce se poate face? Mai nimic, arată o privire la trecutul recent. Germania și Franța au convenit, în Declarația de la Meeseberg, din iunie 2018, să exploreze introducerea votului cu majoritate calificată pentru politica externă și de securitate a UE. Comisia Europeană a avansat propria propunere, însăși Ursula von der Leyen, a vorbit, de asemenea, încă înainte de a deveni șefa Comisiei, în favoarea adoptării pozițiilor UE în materie de afaceri externe cu votul majorității calificate în loc de unanimitate.

Comisia a evidențiat trei domenii în care ar trebui introdus așa-numitul vot cu majoritate calificată – adoptarea cu votul a 55% dintre statele membre, care reprezintă cel puțin 65% din populația UE: să răspundă colectiv la atacurile împotriva drepturilor omului, să aplice sancțiuni eficiente și să lanseze și să gestioneze misiuni civile de securitate și apărare.

Comisia spera să resolve chestiunea unanimității și în anul următor, la summitul de la Sibiu, din 2019, cu același rezultat: rămâne ca până acum. Între imp, lumea merge înainte, iar unanimitatea obligatorie a împiedicat acțiunea colectivă a Uniunii și în războaiele civile din Siria și Yemen și în procesul de pace israeliano-palestinian. 

Dar înlocuirea unanimității în politica externă este un subiect sensibil. Membrii UE au încă păreri diferite cu privire la multe țări terțe. Afacerile externe joacă deseori un rol important în discursul politic intern. 

Roxana Istudor

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *