O carte de excepţie apărută la Editura Mănăstirea Bistriţa Olteană, 2008, semnată de Arhim. Veniamin Micle este Ieromonaiul Macarie-Tipograf român (1508-1512). Arhimandritul Veniamin Micle , este autorul a peste 45 de lucrări publicate, o parte axată pe istoria neamului românesc, dar are şi lucrări ce abordează spiritualitatea ortodoxă şi istoria Sfinţilor.
Prezenta carte se deschide cu un motto semnat de B.P.Haşdeu:Românii avuseseră în toate nişte începuturi proprii ale lor, pe urmele cărora trebuia să păşească, dezvăluindu-se, fiii şi nepoţii, în loc de a uita vocea sângelui pentru momeala străinului. Rânduri care dau sens necesităţii apariţiei acestei lucrări bine documentate şi cuprinzând elemente inedite din istoriografia acestui personaj istoric şi bisericesc.
Cartea apărută în codiţii grafice şi de tehnică tipografică de excepţie, având pe coperta întâia Frontispiciu din Tetraevanghelul de lux-1512 este structurată în Cuvânt înainte de Arhim. Veniamin Micle,la 10 noiembrie 2007,Sfânta Mănăstire Bistriţa, Studiu introductiv cu cinci subcapitole, Ieromonahul Macarie, tipograf român, cu 3 subcapitole ce abordează apariţia Liturgherului la 1508,Octoihul la 1510 şi Tetraevanghelul la 1512,Identificarea tipografului Macarie cu şase subcapitole, Locul activităţii tipografului Macarie cu şase subcapitole, Ieromonahul Macarie, creator de şcoală cu unsprezece subcapitole, Tiparul postmacarian, Concluzii privind cartea macariană cu patru subcapitole, Bibliografie selectivă, Indice de nume şi Indice de locuri.
În Cuvânt Înainte autorul precizează necesitatea întreprinderii Prea Cuvioşeniei Sale şi scopul acestei lucrări ,deoarece până în prezent, marele tipograf Macarie ieromonahul nu s-a bucurat de o monografie privind viaţa şi activitatea sa. Din această cauză, am considerat că realizarea unei asemenea lucrări se recomandă imperios-cu clarificările de rigoare-la aniversarea a cinci secole de la apariţia primei sale cărţi: Liturgherul din 1508.
Studiu introductiv cuprinde o retrospectivă a începutului tiparului, încă din mileniul al lll-lea î.Hr.,la Sumer şi Elam, trecând prin perioada Babilonului în care s-a descoperit sigilii cilindrice, până Macarie ieromonahul care avea chirilica necesară realizării cărţilor cunoscute ca fiind din perioada Cetinje. Fapt consemnat şi de Virgil Molin în Tradiţia artistică a Moldovei(pag.307 ) ,articol citat şi de P.P.Panaitescu , p.531.
Ieromonahul Macariue este tipograful care între anii 1508-1512 imprima în Ţara Românescă primele cărţi, aşa cum specifică Arhim. Veniamin Micle, şi anume: Liturghierul,la 1508,Octoihul la 1510,şi Tetraevanghelul la 1512.Activitatea
Ieromonahului Macarie s-a desfăşurat în timpul a patru domnitori: Radu cel Mare (1495-1508),Mihnea cel Rău (1508-1509),Vlad cel Tânăr(1510-1512) şi Neagoe Basarab (1512-1521),aşa cum specifică şi P.P. Panaitescu în Octoihul lui Macarie , p.525 ,documente consemnate şi în Bibliografie selectivă a cărţi. Aceste tipărituri ale ieromonahului Macarie ,aşa cum specifică autorul, au constituit n o sursă de inspiraţie pentru copiştii manuscriselor din secolul al XVI-lea , care activau în scriptoriile mănăstireşti sau laice din cele două principate româneşti.
Acestea , de exemplu , Liturghierul lui Macarie de la 1508 , au circulat în nenumărate copii manuscrise , până în secolul al XVII-lea .
Remarcăm că litera şi ornamentele cărţilor ieromonahului Macarie erau mult superioare în comparaţie cu cele apărute în alte centre de tipografii care foloseau limba slavonă. Fapt care ,pentru unii cercetători, a făcut să se afirme că aceste lucrări de excepţie nu puteau fi executate decât de elveţianu Aldo Manuzio-Thorresano, aşa cum specifică şi Virgil Molin în Tipografia la români, articol apărut în Almanahul Graficii Române, apărut în 1931,p.32-33.
Concluzionând , autorul recunoaşte că primele cărţi religioase tipărite pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, de ieromonahul Macarie românul nu au avut caracter comercial , ele au fost instrumente de cultură şi spiritualitate, constituindu-se aşa cum scria Dan Dumitrescu, citat la p.30-31 în această lucrare, într-un etalon neîntrecut de frumuseţe, de funcţionalitate şi de excepţie poligrafică. La care Arhimandritul Veniamin Micle adaugă, subliniind în încheierea acestei monumentale lucrări; Ele au devenit expresia culturii noastre proprii, caracterizată de arta legată aproape exclusiv de Biserica şi istoria ei,adică arta religioasă cu specificul ei oglindit şi în cartea tipărită.
Această carte ne deschide drumul spre litera sacră, spre istoria cărţii vâlcene, care este Şcoala Românească , asemeni Şcolii Ardelene de la Blaj , şi aşa cum specifica acad. Răzvan Theodorescu ne face cunoscută România puternică a Bisericii noastre.
Făcând trimitere la Huizinga, calitatea sacră a acestei cărţi semnată de Arhim. Veniamin Micle, constă în forţa ei documentară, a argumentelor, a forţei magice, semnificaţia sfântă şi prezenţa agonalului.
AL.FLORIN ŢENE / UZPR