Criza cuvântului scris m-a ajuns și pe mine, gazetar de presă tipărită. Dacă suferința continuă să dureze, buzunarele editorilor de jurnale teritoriale se vor goli. Pentru că un ziar tipărit înseamnă investiție spre știința generațiilor viitoare. Numai cu o economie crâncenă, cronicarii remarcaţi prin ţinuta ziarelor editate vor putea supraviețui în jungla informațională (crescută ca buruienile). Un oftat greu îmi iese din piept și inima mi se strânge de îngrijorare, ca înainte de o operație dificilă. Voi rezista oare? Mai greu este să faci economii la mâncare. Trebuie să păstrez puținii bani cât mai multă vreme cu putință… Am mai spus-o, în perioada pandemiei, ziarul regional “Gazeta Munteniei” nu a beneficiat de niciun ajutor financiar guvernamental! Ne scapă rațiunea pentru care la împărțirea banilor nu am primit „niciun șfanț”, deși figurăm în Catalogul Publicațiilor, plătim către buget taxe și impozite și ne facem treaba profesionist, pentru un public fidelizat, timp de aproape 19 ani, prin seriozitate!
În capul decidenților politici, facem doar figurație? Dacă am cere niște explicații unor confrați de condei, ne–ar lămuri cineva? Credem că nu, pentru că dezgustul și interesele meschine au condamnat întreaga societate la o tăcere și o somnolenţă, greu de tratat. Să cerem justificări unor funcționari care habar n-au de existența noastră, pentru că își răsfață auzul și văzul cu ,,crema presei”, fiind plătiți la sfârşit de lună cu „glazura salariului” de bugetar? Am fi absurzi întro perioadă confuză, în care banul public e jonglat, după ureche, de un vremelnic slujbaș ales sau așezat în scaun de un șef, pus la rândul lui, de un superior cu obligații mai sus! Cât de sus să ajungă nepăsarea de a nu vedea realitatea, deși pretindem vigilența zi și noapte? Până la Dumnezeu? Atunci, nu vă mai pretindeți sfinți, că nu sunteţi curați ca ei!
Totuși, ne gândim la generația următoare. Va fi ea lipsită de inițiativă și de curaj? Cât de adâncă este prăpastia dintre autorităţi şi realitățile cu care se confruntă editorii de ziare tipărite? Răspuns: fără fund! Aici am vrut să ajungem ca să nu ne mai pese unora de ceilalți, să fim o țară de competitori fără linie de sosire în viitor? Puterea editorului este repede micșorată de aerul pe care-l respiră, aşa încât nu mai este în stare să țină piept unei concurenţe neloiale. Pentru că sunt germenii de boală care umplu aerul (de știri false) dintr-o anumită parte a eșichierului media. Dar și pentru că vreau sǎ supunem studiului aici „problema fumului”. Din cauza unor mânuitori de pix, lipsiți de cultură jurnalistică, politicianul se rupe de popor, dar și de contractul social semnat în timpul campaniei electorale, când a bătut palma cu alegătorii, ținând sub palmă programul politic, împănat cu promisiuni și arătând cu degetul spre adversarii politici! Socoteala e simplă: de ce să folosesc presa scrisă pe hârtie? Să rămână negru pe alb ce am promis și nu am realizat? Să fim judecaţi peste timp de generațiile ce vor veni și vor citi noianul de promisiuni, asumate și nerealizate? Noi vorbim de o realitate nelegiuită! Nu există tocmeală. Se face numai pe placul autorităților, uneori nerespectându-se legea în litera şi spiritul ei. Totul se execută la comandă, fără să mai fie trecută informația prin focul purificator al propriei conştiinţe.
Cum ar arăta responsabilitatea ziaristului contemporan, dacă fiecare website ar fi însoțit de un frate geamăn în varianta tipărită? Aflată pe drumul prăbușirii, presa tipărită este mistuită de propriile neliniști. Pentru că îi vine greu să se considere o anexă a unui grup sau altul de interese. Presa scrisă pe hârtie este în slujba adevărului (încă de la apariţie). Astfel, o voce se ridică, aspră și sfredelitoare, provocând glasurile asemenea ei – să se alăture în apărarea presei tradiţionale. În rest, continuăm lupta prin condei și onestitate pentru frumusețea şi eleganța Cuvântului tipărit!
Florenț Mocanu / UZPR