În istoria fiecărei civilizații istoria se sfârșește și o ia de la capăt. Suntem în pragul nașterii statului universal și se pare că populația unicului sat cu numele Tarra este ”amețită” de mirajul nemuririi Unii analiști sunt convinși că civilizația actuală a atins stadiul final al evoluției societății umane, și acum se încearcă să translateze civilizația noastră pe alte planete.
Istoricii ne amintesc că așa s-a întâmplat cu Imperiul Roman, cu Imperiul Mogul, cu Califul Abbasid și Imperiul Otoman.Populația acestui stat universal, pe care eu îl numesc sat universal, Pământul Făgăduinței, depozitarul tuturor eforturilor umane de-alungul existențe omului pe pământ. Îm aduc aminte că așa s-a întâmplat în perioada de vârf a Pax Britannica din anul 1897, pentru populația de mijloc din Anglia. Pentru ei istoria murise și se felicitau pentru fericirea ce dăduse peste ei în clipa decesului istoriei. Constat că societățile care sunt convinse că istoria lor s-a terminat sunt în pragul declinului.
Îmi pun întrebarea: este, în prezent, Occidentul o excepție de la regulă? Această întrebare îmi sugerează alte două întrebări, altfel de cum le-a pus Melko. (Profesor; Catedra de cercetare Canada în fizica calculațională a mai multor corpuri.Roger Melko Dr. Interesele de cercetare ale lui Melko implică sisteme cu multe corpuri puternic corelate, cu accent pe fenomenele emergente, fazele stării fundamentale, tranzițiile de fază, criticitatea cuantică și încurcarea).
1-Civilizația occidentală este o altfel de civilizațe față de altele cunoscute pe Terra și în istorie?
2-Această civilizație dezvoltată în occident este un pericol pentru celelalte civilizații ?
Oare este adevărat un pericol? Astfel au gândit și alte civilizații de-alungul istoriei și au greșit.Analizând toate civilizațiile care au existat de-alungul istoriei omenirii, civilizația occidentală începând cu anii 1500 a avut o influență considerabilă asupra tuturor civilizațiilor existente pe pământ.Însă dovezile istorice și aprecierile specialiștilor în istoria comparată a civilizațiilor arată cu totul altceva. Dezvoltarea Occidentului nu s-a disociat semnificativ de modelele de evoluție comune tuturor civilizațiilor existente de-alungul istoriei omenirii.
Renașterea islamică și dezvoltarea dinamică a zonei Asiei, cu toate că de acolo au venit multe elemente ale culturii (cifrele, elemente ale analizei matematice, religia creștină cu credința în Iisus, celebrele povestiri cu Șeherezada etc.), demonstrează că și alte civilizații sunt active și ar putea deveni o amenințare pentru occident.Exclud aici fenomenul extremismul islamist.Mă gândesc că un mare război dintre Occident și statele-nucleu ale altor civilizații ( vezi China comunistă) nu este inevitabil, dar este posibil.
Lecția cea mai importantă a istoriei civilizațiilor este că, multe fenomene sunt probabile, nimic nu este inevitabil. Civilizațiile se pot reforma și reînnoi, chiar sub ochii noștri unele au și făcut-o. Problema stringentă a Occidentului, lăsând la o parte provocările externe, este capabil să oprească decăderea internă și să inverseze tendința. Un rol în alunecarea Occidentului spre decădere îl are invazia emigranților.
Occidentul în frunte cu Statele Unite nu pot nici să domine, nici să evite mapamondul. Nici internaționalismul, nici izolaționismul,, nici multilateralismul, nici unilateralismul nu le pot servi interesele. Acestea vor fi apărate prin evitarea extremelor și adoptarea unei politici de cooperare strânsă cu partenerii, indiferent de zona geografică unde se găsesc, pentru a proteja și a promova interesele și valorile civilizației unice pe care o împărtășesc.
Omenirea trebuie să înțeleagă că mai presus de toate este iubirea de viață înainte de a iubi sensul ei.