A apărut număr 7/iulie 2021 al revistei „Constelații diamantine”, Craiova, director Doina Drăguț. Un număr de revistă bogat în rubrici de mare interes cultural-științific.
Apelez la înțelegerea tuturor colaboratorilor, rugându-i să înțeleagă mesajul pe care îl transmite acest număr de revistă, ce se deschide cu un S.O.S., un semnal către Țară.
Profesorul și diplomatul de elită NICOLAE MAREȘ ne oferă câteva date istorice zguduitoare despre jertfa umană a soldaților români prizonieri, în Primul Război Mondial, în lagărele de pe teritoriul Poloniei de astăzi.
Despre grozăviile îndurate de soldații români, încartiruiți în lagărele militare ale țărilor ce au făcut parte din grupul Puterilor Centrale, se vorbește prea puțin, iar Manualele de Istorie – și mai puțin.
Personal, cunosc destul de multe informații, privind soarta prizonierilor militari români din lagărul Stralsund – Dänholm, din inima Mării Baltice, documentație întreprinsă, pentru realizarea monografiei dedicate juristului-scriitor și căpitan Horia Furtuna.
Cu atât mai impresionantă este această informație, despre care, parcă nu se vrea face vorbire, deși avem o sfântă datorie.
Așadar, excelența sa Nicolae Mareș ne reamintește în studiul, intitulat : EROII NEAMULUI – EROI ÎNCĂ VII (prima parte) despre cei 11.000 de prizonieri români care au murit în lagărul groazei din Pomerania, „regiune istorică de-a lungul coastelor meridionale ale Mării Baltice” (Wikipedia).
Dar militarii români au fost încartiruiți în multe „lagăre de muncă forțată”, precum: Lambowice, Gdańsk, Tuchola, Czersk, Lidzbark Warmiński, Myslowice (Silezia) – și, bineînțeles, Pomerania.
Victime nevinovate. Martiri români de început de secol al XX-lea, despre care să nu știe, oare, nici Biserica Ortodoxă Română?
Dacă țările din lanțul Puterilor Centrale, spune cercetătorul Nicolae Mareș, „au încălcat grosolan toate normele de drept internațional”, noi, Românii zilelor noastre, Istorici, Academicieni, Politicieni, Jurnaliști, Intelectuali ai României, avem sfânta datorie să aflăm numele MARTIRILOR Români de la POMERANIA.
Și – un detaliu:
„Despre lagărele germane din Primul Război Mondial, existente pe teritoriul polonez, România a aflat (abia) în 2007”?!!
Dar de atunci au trecut 14 ani.
De ce se tace?
De ce nu știm nimic?
Să vorbim de un alt Auschwitz?
Nu e posibil, ca noi, Românii, să nu lăcrimăm, gândind la martirii noștri, frații noștri creștini, despre care aflăm, că locul, unde au fost îngropate trupurile lor maltratate, „a fost ras de pe suprafața pământului”!
S.O.S.!
Rugăm ca studiul domnului Nicolae Mareș să fie preluat și pe site-ul U.Z.P.R,. pentru a fi cunoscut de toți jurnaliștii români, de toți Românii!
Rugăm Ambasada României în Polonia, Institutul Cultural Român, Academia Română, Guvernul României, Președințele Țării, să se implice – întru completarea documentației istorice și cinstirea memoriei eroilor noștri martiri din lagărele de pe teritoriul Poloniei prietene!
Livia Ciupercă/UZPR
„”
„”