◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Lista obiectivelor din România aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO

Ce obiective are România în Patrimoniul Mondial? Lista a fost deschisă cu înscrierea Deltei Dunării, în 1991, ca sit natural. Al doilea sit natural al României înscris în Patrimoniul UNESCO îl reprezintă Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați. Patrimoniul mondial include și șase situri culturale din țara noastră.
 
Situri naturale înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO:
  • Delta Dunării
  • Păduri seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei
Situri culturale înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO:
  • Biserici din Moldova
  • Mănăstirea Horezu
  • Sate cu biserici fortificate din Transilvania
  • Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei
  • Centrul Istoric din Sighişoara
  • Biserici de lemn din Maramureş
 
Biserici din Moldova – anul înscrierii: 1993 și 2010
  • 1. Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore
  • 2. Biserica „Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor
  • 3. Biserica „Buna-Vestire” a Mănăstirii Moldoviţa
  • 4. Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi
  • 5. Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava
  • 6. Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ
  • 7. Biserica „Învierea Domnului” a Mănăstirii Suceviţa
  • 8. Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota
Motivaţia includerii acestor biserici din Moldova în Lista Patrimoniului Mondial este dată de unicitatea ansamblelor de picturi murale exterioare, particularizate prin întinderea lor pe întreaga suprafaţă a turlei și a zidurilor, prin coerența și unitatea programului iconografic, prin semnificaţiile teologice cu multiple nuanţe militante ale mesajului lor, prin tehnica desăvârşită a combinării frescei de bază cu un finisaj „a secco”. În acelaşi timp, pictura interioară se remarcă prin calitatea plastică excepţională a fiecărui ansamblu. În limitele unui program iconografic prestabilit, iconografii și pictorii din Moldova introduc nuanţări și soluţii plastice originale care conferă o pecete de ne-confundat ansamblelor realizate între ultimele decenii ale secolului al XV-lea și jumătatea secolului al XVI-lea.

 

Mănăstirea Horezu
 
Complexul monahal Hurezi (Hurez, Hurezu, Horez) de la Romanii de Jos este situat în nordul provinciei Olteniei, la circa 5 km de drumul naţional DN 67, ce face legătura între Râmnicu Vâlcea şi Târgu-Jiu. Mănăstirea Hurezi este cel mai vast şi cel mai dezvoltat ansamblu monastic din Țara Româneasca. Prin elementele de ordin arhitectural şi artistic este un unicat nu doar în arhitectura românească, ci şi în cea a sud-estului Europei, o sinteză post-bizantină fidelă tradiţiei ortodoxe, edificată atât după principiile ordonatoare ale Renaşterii italiene, cât şi după tipicul marilor mănăstiri de la Muntele Athos.
Mănăstirea Hurezi, ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), a fost începută în 1690, completată şi extinsă de egumenii mănăstirii în mai multe etape: 1734 -1735, 1829 – 1854 şi 1854 – 1873.
 
„Biserica Mare”, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, era destinată să devină necropolă a familiei lui Constantin Brâncoveanu. În epocă, Hurezii devin un mare centru artistic în jurul căruia s-a născut „stilul brâncovenesc”, model de referinţă, cu o mare varietate de interpretări, până după 1800.

 

Sate cu biserici fortificate din Transilvania – anul înscrierii: 1993, 1999
 
Sub acest titlu sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial şapte localităţi a căror trăsătură comună este păstrarea structurii şi imaginii istorice, asociată cu prezenţa, pe teritoriul aşezării, a unei biserici fortificate exemplară pentru acest fenomen arhitectural tipic satelor de colonizare săsească din Transilvania.
  • 1. Situl rural Câlnic
  • 2. Situl rural Prejmer
  • 3. Situl rural Viscri
  • 4. Situl rural Dârjiu
  • 5. Situl rural Saschiz
  • 6. Situl rural Biertan
  • 7. Situl rural Valea Viilor
Deşi fiecare biserică fortificată constituie o soluţie defensivă specială, acestea pot fi grupate în trei tipuri:
  • I.Bisericile cu incintă fortificată, tipice pentru zona plată a Ţării Bârsei, au instalaţiile defensive dispuse aproape exclusiv pe incintă, biserica fiind puţin sau deloc fortificată. Cea mai autentică imagine a acestui tip de fortificare este oferită de biserica cu incintă fortificată din Prejmer.
  • II.Bisericile fortificate, tipice pentru zonele colinare, au elementele defensive dispuse aproape în egală măsură pe biserică şi pe incintă. Bisericile au fost restructurate: navele laterale au fost desfiinţate, deasupra navei principale au fost ridicate etaje de apărare, turnul vestic a fost transformat în reduit iar corul a fost suprapus de un bastion. Biserica a fost înconjurată cu o incintă fortificată.
  • Remarcabile pentru complexitate amenajărilor defensive sunt biserica din Valea Viilor şi incinta triplă a bisericii din Biertan. La Viscri, fortificaţia cuprinde în modul cel mai egal şi armonios atât incinta cât şi biserica.
  • III. Bisericile-reduit, apărute la sfârşitul secolului al XV-lea, constituie ultima etapă în evoluţia fortificării bisericilor. Au fost construite biserici dotate dintru început cu o multitudine de instalaţii defensive şi incinte mai puţin fortificate. Prima biserică-reduit a fost cea construită în Saschiz, în 1496.
Modul de protejare a comunităţilor prin fortificarea bisericilor a fost preluat de aşezările secuieşti din vecinătate, exemplară pentru această influenţă fiind biserica fortificată din Dârjiu.
 
Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei – anul înscrierii: 1999
 
1. Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte
2. Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia
3. Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru
4. Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie
5. Cetatea dacică de la Băniţa
6. Cetatea dacică de la Căpâlna

 

Centrul Istoric Sighişoara – anul înscrierii: 1999

 

Biserici de lemn din Maramureș – anul înscrierii: 1999
  • 1. Biserica Intrarea în Biserica Maicii Domnului (Bârsana)
  • 2. Biserica Sfântul Nicolae (Budești)
  • 3. Biserica Sfânta Paraschiva (Desești)
  • 4. Biserica Nașterea Maicii Domnului (Ieud-Deal)
  • 5. Biserica Sfântul Arhanghel (Plopiș)
  • 6. Biserica Sfânta Paraschiva (Poienile Izei)
  • 7. Biserica Sfântul Arhanghel (Rogoz)
  • 8. Biserica Sfântul Arhanghel
În Maramureş se află unele dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii de lemn din ţara noastră, adevărate capodopere ale genului, fiind fără îndoială una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul nostru.

 

România are și 7 elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial:
  • ritualul călușului,
  • doina,
  • ceramica de Horezu,
  • colindatul de ceată bărbătească,
  • Feciorescul de Ticuș (jocul fecioresc)
  • meșteșugul covoarelor tradiționale (tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova)
  • Mărțișorul (practicile tradiționale asociate zilei de 1 Martie)
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *