„Poți să-i păcălești uneori pe toți și poți să-i păcălești mereu pe unii, dar nu poți să -i păcălești mereu pe toți „. Acesta este principiul democrației, formulat cândva de Abraham Lincoln. Numai că astăzi, democrația a rămas undeva în urmă, fără să poată face față provocărilor din lumea contemporană.
Modelele de existență ale umanității s-au succedat cu viteză într-un secol, secolul XX, omenirea aflându-se la început de secol XXI într-un model al apocalipsei catastrofice iminente, al dezorientării și panicii generale.
Marile narațiuni ideologice ale omenirii, fascismul, marxismul, liberalismul din care au derivat alte micronațiuni, au la bază un numitor comun: instinctul de dominare.
Statul totalitar fascist a fost o ideologie radicală de dreapta, definită de naționalism radical, putere dictatorială, suprimarea opoziției și regimentarea societății și a economiei. Fascismul dorea crearea „omului nou”prin îndoctrinare, politici familiale și eugenism. Liderul suprem și menținerea statului puternic prin violență au fost caracteristicile sale. Nazismul german a dus trăsăturile fascismului la un nivel exacerbat și criminal.
Marxismul, cu derivatele sale, social-democrația și comunismul, a lansat ideile societății fără clase, fără proprietate privată, , fără schimb comercial și fără stat, înțelegerea materialistă a societății și negarea existenței unei esențe divine superioare.
Marxismul este fundamentul pe care s-au dezvoltat, ulterior, doctrina social-democrată, doctrina partidelor comuniste occidentale și practica partidului comunist rus, marxism-leninismul, pe modelul căruia a apărut și a crescut marxismul bolșevic după modelul rusesc. Știm că în Europa de Est totalitarismul comunist a dominat societățile aflate sub o dictatură severă de sorginte marxist-leninistă.
Este interesant, din perspectiva zilelor noastre, să vedem câteva din schimbările sociale pe care le prevedea Manifestul Comunist, scris de Karl Marx și Friedrich Engels. ( Manifestul începe cu fraza: „O nălucă umblă prin Europa- năluca comunismului” și se încheie cu îndemnul: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”): exproprierea proprietății funciare, desființarea dreptului la moștenire, confiscarea proprietății rebelilor ,,centralizarea mijloacelor de transport în mâinile statului, obligativitatea muncii pentru toți, organizarea de armate industriale, înlăturarea opoziției dintre sat și oraș, învățământ public gratuit, centralizarea și monopolul capitalului ș. a.
Marxism-leninismul a căpătat forme specifice în țările aflate sub influența regimului sovietic.
Liberalismul clasic a promovat libertatea și egalitatea în drepturi, constituționalismul. democrația liberală, alegerile libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber și libertatea religioasă. Pe scurt, așa-zisul liberalism clasic are la bază principiul libertății, dreptul la viață, la libertate și la proprietate și limitarea puterilor statului. Liberalismul laissez-faire a evoluat spre neoliberalism, care reduce influența statului asupra economiei, piețele fiind acelea care dețin supremația și conduc, este de acord cu globalizarea- a comerțului liber între state, cu organizarea privată a sistemului social, bunăstarea economică, crescând cu atât mai mult cu cât crește proprietatea din domeniul public.
Nu intrăm în detaliile acestor metanarațiuni ale omenirii și nu facem teoria lor crutică, trecerea lor sumară în revistă având rolul de a ne oferi o imagine de ansamblu asupra etapelor succesive ideologice prin care societatea umană a trecut. Desigur, metanarațiunile au avut, în subsidiar, micronarațiuni derivate care au îndreptat masele spre o extremă sau alta.
Istoria, ca și vârstele planetei, este ciclică. Acesta este un principiu al Universului, demonstrat în timp.
Din anii `90 încoace, neoliberalismul părea soluția salvatoare a omenirii. O revitalizare a capitalismului, o liberalizare largă a economiei, a comerțului, minimalizarea rolului statului în economie și în societate, în favoarea sectorului privat. Oamenii de afaceri și consumatorii ( cetățenii devin consumatori), sunt actorii principali ai dezvoltării. SUA sunt fanionul sub care s-au înrolat economiile lumii.
Neoliberalismul global înseamnă în mare piață liberă, comerț fără frontiere, scădere a autorității statului, consumerism, privatizare a companiilor de stat, porți deschise pentru multinaționale, care pot investi oriunde. Numai privatizarea poate genera o bogăție, cererea și oferta reglementează prețurile.
Liberalismul promovează libertățile civile, principiile repulicane, democrația reprezentativă și împărțirea puterilor în stat. Neoliberalismul este doar o politică economică neracordată la o componentă filosofică sau morală.
La începutul anilor `90, globalizarea a fost întâmpinată cu euforie. După numai două decenii, de reformă datorată globalizării, vedem -sine ira et studio-( fără ură și părtinire) că deschiderea piețelor a agravat sărăcia, instabilitatea, a subminat politicile interne și chiar democrația, echitatea între țări a fost abandonată, provocările ecologice s-au accentuat și, deși oficial, colonialismul a dispărut, deciziile la nivel global sunt unilaterale, prin deficit de democrație reală. Între retorică și realitate există un mare decalaj. Strategia cunoscută sub numele de Consensul de la Washington, cu acord stabilit între FMI, Banca Mondială și Trezoreria SUA, care trebuia să promoveze dezvoltarea, se dovedește cel puțin precară. Din nou, nu intrăm în analize detaliate.
După criza financiară globală din 2008, dezamăgirea față de narațiunea liberală a devenit tot mai profundă. Sunt chiar voci care spun că liberalizarea și globalizarea sunt o megaescrocherie, care împuternicește o elită minoră în detrimentul națiunilor. Pe scurt, meganarațiunea liberală se confruntă cu o criză de încredere.
Imperialismul, fascismul, comunismul s-au dovedit nocive pentru omenire. În mod firesc, ne punem întrebarea: Ce urmează?
Este necesară o meganarațiune, un nou model politic, care să facă față provocărilor și să ofere soluții pentru ca omenirea să meargă mai departe.
Sentimentul unei apocalipse iminente, dezorientarea și angoasa au cuprins întreaga planetă.
Democrația a rămas undeva în urmă, iar oligarhiile care conduc lumea fabrică un șir nesfârșit de șocuri și crize pentru a-și prelungi autoritatea la infinit.
Modelul democratic liberal – piețe libere, drepturile omului, stat de drept etc. promovat cu entuziasm până nu demult, se află în criză profundă.
El a fost înlocuit pas cu pas cu Modelul oligarhic- corupție, inegalitate în și între societăți, lipsă de încredere, succesiune de crize insurmontabile și ,mai nou, cu Modelul noului imperialism – dominare, luptă pentru putere și resurse ( bogăție), conflicte prin agresivitate, antiumanism,- proeminente prin discurs și acțiune.
Ne aflăm într-un război total- un mix de mai multe tipuri: război psihologic, război biologic ( vezi pandemia), război economic, război climateric, război cibernetic, război geopolitic. Ordinea este aleatorie.
Pe acest fundal, revoluția tehnologiei informației și biotehnologia construiesc noua paradigmă. Amenințările care vin din toate direcțiile au menirea să ne facă să credem că numai un guvern global ne poate salva. Parlamentele și partidele nu pot gestiona situația, iar libertatea nu valorează doi bani cu atâtea pericole care se intersectează.
Vine apocalipsa1 Panica generală este amplificată de apariția unor micro-narațiuni, ca un zgomot de fond, care încearcă să capete teren și să se instaleze în fruntea popoarelor: progresismul neomarxist, ca soluție pentru salvarea omenirii. Așa-zișii neomarxiști progresiști, de fapt, nihiliști, încearcă să captureze voința maselor, pentru a le dirija către propriile interese nesănătoase. De fapt, ceea ce propun aceste formațiuni gregare (așa-zise partide, ong-uri, organizații obscure) formează valul pe care se înalță Marea Resetare. Cei mai deștepți și bogați ai planetei au profitat de marea derivă ideologică în care se scaldă omenirea, neputincioasă de a găsi soluții la problemele sociale, ecologice, de evoluție a civilizației umane și au convertit-o într-un Program pe care cu abilitate și cu o strategie comunicațională rafinată ,dar perversă îl dau spre a fi devorat și pus în operă de așa-zișii progresiști.
Dacă revoluția industrială a avut nevoie de mase care să facă producția, revoluția tehnologiei informației nu mai are nevoie de oameni inutili. Cei inutili trebuie aruncați peste bord. Câteva generații au crescut cu promisiunea că globalizarea sau neoliberalismul globalist va asigura prosperitatea și că procesul egalitar se va accentua. Realitatea a demonstrat că inegalitățile au crescut și sărăcia este endemică. Dacă masele își pierd importanța economică, de ce să mai investească guvernele în sănătate, educație, bunăstare? Viitorul maselor va depinde de o elită restrânsă .
Sophia, Grace, Cassie sunt deja pregătiți să le ia locul și alți asemenea humanoizi proiectați a fi realizați la scară mare.
Dar, revenind la progresism. El nu are de-a face,de fapt, nici cu marxismul, nici cu liberalismul. Cuvântul său de ordine este demolarea, distrugerea, fără morală, fără norme a tot ceea ce omenirea a construit de-a lungul istoriei sale.
Uneltele așa-zisei mari resetări împing limitele sociale în anomie și haos. Condiția umană e coborâtă la animalitate ( vedeți antinatalismul- adică fără procreere- pedofilia, incestul, minoritățile sexuale privilegiate), conștiința superioară nu trebuie să existe, de aici, crizele sociale fără precedent, aproape. Viața însăși nu mai are valoare, iar omenirea trebuie „decomplexificată” ( vedeți toate ideile așa-zis progresiste- citiți nihiliste).
Supunerea planetei se face prin metoda algoritmitizării, care devine noua formă de dominare . Alegerile democratice și piețele libere nu vor mai avea noimă. Liberul arbitru se va dezintegra. Autoritatea se va deplasa de la oameni la algoritmi. Stocarea uriașă de date, senzorii biometrici , conectarea la rețele integrate și combinarea tehnologiei informației cu biotehnologia vor construi dictatura digitală care se prefigurează. Toate aceste transformări nu le vor face, cum fals am putea crede, partidele politice, ci inginerii, antreprenorii de o anumită factură și oamenii de știință, care nu vor reprezenta pe nimeni. Minoritatea care va deține tehnologia va controla lumea.
Pasul major către noua lume s-a făcut: pandemia a restrâns drepturile, a pus bariere circulației, a redus consumul, dar și producția de bunuri, a distrus locuri de muncă și, implicit, profesii, ne-a categorisit și înregimentat în sub-grupuri sociale antagoniste (vaccinați-nevaccinați). Și procesul continuă insidios. Omenirea este coborâtă la nivelul cel mai de jos al conștiinței, în primul rând, prin constrângerile materiale la care este supusă. Urmează esența umană, propriu-zisă. Guvernele au aceeași agendă unică. Decalajul dintre minoritatea bogată și săraci va fi de nesurmontat. Oamenii vor fi obligați să se supună deciziilor algoritmilor BigData. Adevărata problemă însă nu va fi inteligența artificială, în sine, ci modul în care va fi utilizată de stăpânii umani. Democrația nu va putea supraviețui fuziunii dintre tehnologia înformației și biotehnologie.
Viitorul care se prefigurează își are semințele, în ceea ce se petrece, acum, în lume. Schimbarea are loc prin constrângere și limbaj. Reprezentările sociale și individuale , cadrele sociale, stereotipurile vechi sunt transformate în elemente noi, prin cuvinte, dar mai ales printr-o tăcere adâncă( în spatele căreia se acționează) din partea oficialilor, pentru că la întrebările noastre nu primim niciun răspuns. Demolarea se face prin demoralizare. Practic, dialogul și argumentarea, elementele esențiale ale discursului democratic au dispărut. Nu există partener de discuție. Evenimentele care au loc în prezent sunt înțelese diferit de mase,în funcție de nivelul de conștiință al fiecăruia. De aceea, se vehiculează diverse accepțiuni semantice ale ideilor care apar în societate, un puzzle atent dirijat, suficient pentru a crea dezorientare și conflict.
În România, suntem preocupați de disputa sfâșietoare dintre dl Ludovic Orban, președinte al Partidului Național Liberal(Oare, titulatura o mai fi potrivită, ne întrebăm ?) și dl Florin Vasile Câțu, actual prim-ministru și candidat la funcția mai sus amintită.
Dr. Rosemarie Haineș /UZPR