160 de ani de la nașterea poetului Rabindranath Tagore 

                E timpul să ne aducem aminte de unul din cei mai mari poeți și înțelepți ai lumii. Este vorba de Rabindranath Tagore  care s-a născut la 7 mai 1861 în Kolkata, India Britanică,  a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913..A fost fiul cel mai mic al lui Debendranath Tagore, un lider al Brahmo Samaj, care a fost o nouă sectă religioasă în Bengalul secolului al XIX-lea și care a încercat o renaștere a bazei monistice finale a hinduismului, așa cum este prevăzută în Upanișade. A fost educat acasă; și, deși la șaptesprezece ani a fost trimis în Anglia pentru școală formală, nu și-a terminat studiile acolo. În anii săi de maturitate, pe lângă activitățile sale literare multilaterale, a condus moșiile familiale, un proiect care l-a adus în strânsă legătură cu umanitatea comună și i-a sporit interesul pentru reformele sociale. De asemenea, a început o școală experimentală la Shantiniketan, unde și-a încercat idealurile upanishadice de educație. Din când în când participa la mișcarea naționalistă indiană, deși în propriul său mod non-sentimental și vizionar; iar Gandhi, tatăl politic al Indiei moderne, era prietenul său devotat. Tagore a fost numit cavaler de guvernul britanic aflat la putere în 1915, dar în câțiva ani a renunțat la onoare ca protest împotriva politicilor britanice din India.

            Tagore a avut un succes timpuriu ca scriitor în Bengala sa natală. Cu traducerile sale ale unor poezii sale a devenit rapid cunoscut în Occident. De fapt, faima sa a atins o înălțime luminoasă, ducându-l pe continente în tururi de prelegeri și tururi de prietenie. Pentru lume a devenit vocea moștenirii spirituale a Indiei; iar pentru India, în special pentru Bengal, a devenit o mare instituție vie.

            Deși Tagore a scris cu succes în toate genurile literare, el a fost în primul rând poet. Printre cele cincizeci și ciudate volume ale sale de poezie se numără Manasi (1890) [The Ideal One], Sonar Tari (1894) [The Golden Boat], Gitanjali (1910) [Song Offings ], Gitimalya (1914) [Wreath of Songs] și Balaka (1916) [Zborul macaralelor]. Interpretările englezești ale poeziei sale, care includ The Gardener (1913), Fruit-Gathering (1916) și The Fugitive (1921), nu corespund, în general, unor volume particulare din bengaliza originală; și în ciuda titlului său, Gitanjali: Song Oferte(1912), cea mai aclamată dintre ele, conține poezii din alte opere în afară de omonimul său. Principalele piese ale lui Tagore sunt Raja (1910) [ Regele camerei întunecate ], Dakghar (1912) [ Poștă ], Achalayatan (1912) [Imobilul], Muktadhara (1922) [Cascada] și Raktakaravi (1926) [ Oleanders roșii ]. Este autorul mai multor volume de nuvele și a mai multor romane, printre care Gora (1910), Ghare-Baire (1916) [ Casa și lumea ] și Yogayog(1929) [Curenți încrucișați]. Pe lângă acestea, a scris drame muzicale, drame de dans, eseuri de toate tipurile, jurnale de călătorie și două autobiografii, una în anii de mijloc și cealaltă cu puțin înainte de moartea sa în 7 august 1941. Tagore a lăsat și numeroase desene și picturi și cântece pentru care a scris el însuși muzică.După cum se vede că cifra 7 a fost fatidică pentru marele poet.

                                                                             Al.Florin Țene / UZPR