Aseară, la Centrul Cultural al Sectorului 1 din Piața Amzei, București, a avut loc lansarea volumului de publicistică „Tragedia turcă”, apărut în acest an la Editura DETECTIV LITERAR. Cartea poartă girul profesionist al Cleopatrei Lorințiu, care își susține demersul cu un lămuritor cuvânt de deschidere, și beneficiază de selecția textelor realizată de Cristina Eksioglu, care a făcut și o emoționantă prezentare a „întregului”, impresionând auditoriul. Moderatorul evenimentului, Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a avut sarcina „medierii” unor pertinente intervenții. Îi amintim aici, în ordine alfabetică, fără a intra în amănunte, pe cei care au avut câte ceva de spus, sporind interesul pentru lectură. Este vorba despre Ionuț Cojocaru, amintita Cristina Eksioglu, Mihai Floca, Miron Manega, Mihai Milca, Ștefan Mitroi, Biner Mucahit, Emil Stanciu și subsemnatul, în calitate de editor.
În această calitate, dar și din perspectiva jurnalistului, scriu și rândurile de față. Vreau să subliniez, cum a făcut-o clar și Doru Dinu Glăvan, că spațiul publicistic este, prin excelență, unul al confruntării de idei pașnic și democratic, iar Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și-a făcut și își face datoria de onoare în a susține și promova dreptul la libera exprimare. Pentru libertatea presei, în spiritul libertății de exprimare, jurnaliștii se află necontenit în focul luptei pentru aflarea adevărului, indiferent unde s-ar desfășura fronturi ale acestei lupte, sacrificând timp, energie, uneori totul. Trebuie întărită mereu ideea că niciodată o medalie nu are doar o față, reversul coexistând necesar cu aversul, partea aflată la vedere. Dreptul la cuvânt, dreptul fiecărei voci la a fi ascultată trebuie afirmat și susținut cu fermitate, în orice împrejurare, cu orice consecințe, fiind un atribut fundamental al jurnalismului. Din acest punct de vedere cartea reprezintă strigătul în cor al unor jurnaliști curajoși, care nu se tem de furia unor nori, de viscol sau arșiță, care nu pot fi opriți să-și facă datoria nici de un cutremur de pământ, nici măcar de vreun cutremur de regim politic. Ei demonstrează, prin această reușită editorială, înainte de toate, că ziaristica nu este o îndeletnicire comodă, ci una a îndrăznelii, tenacității și verticalității. „Tragedia turcă” este cartea unor luptători pentru adevăr, despre evenimente dramatice petrecute în ultimii doi ani într-o țară prietenă, Turcia, cu care România are exemplare relații de amiciție. Cartea este, așadar, cum reiese și din conținutul ei, o lucrare subiectivă, un segment aleator al unei realități. O realitate care există și nu ne putem preface că nu o vedem. De aceea, promovarea acestei culegeri de articole, multe dintre ele apărute în prestigioase publicații ale lumii, nu poate fi interpretată ca un act împotriva cuiva. Ea este (încă) un gest firesc de încurajare a liberei exprimări.
Firiță Carp / UZPR