Au trecut doisprezece ani de când destinul și interesele mele profesionale m-au îndreptat spre Marea Britanie care a devenit ulterior țara mea adoptivă. Dincolo de ce am dobândit printre străini, sălășluiește în sufletul meu dragostea de țară și de satul nostru Dalboșeț, de cei ce m-au crescut și au contribuit la formarea mea, îndrumându-mă spre ceea ce am devenit acum.
Doamna profesoară Icoana Budescu este unul dintre acești oameni foarte importanți pentru mine din mai multe motive: are un merit deosebit în lumea satului nostru, i-am fost elev și m-a format, mi-a oferit acum deosebita plăcere de a așterne un “Cuvânt înainte” la cea de-a doua ediție a acestei lucrări. Prin acest gest mă simt apreciat și valorizat ca fiu al satului și păstrez cu mândrie în memorie, oamenii și locul de unde am plecat.
Povestesc adesea familiei mele și celor de aici, din Marea Britanie, unde m-am născut în România și am trăit în sate învăluite de magie întro atmosferă pitorească, arhaică, precum Dalboșețul. Oriunde aș merge în lume nu cred că voi mai întâlni niciodată ceva similar istoriei, tradițiilor și obiceiurilor noastre care au o vibrație rar întâlnită. Aceste amintiri fac parte din memoria emoțională care îmi îndreaptă gândurile spre origini.
Deși trecem printr-o perioadă de tranziție și traversam timpuri în care omul citind tinde să uniformizeze totul și să uite de esența lucrurilor în mijlocul cărora trăiește, studiul monografic al Dalboșețului făcut de doamna profesoară Icoana Budescu, conservă cu îndârjire ultimele rămășițe ale culturii strămoșilor noștri. Dar nu numai, această valoroasă lucrare reflectă de altfel și modul în care satul s-a adaptat în viața de zi cu zi la modernitate. De fiecare dată, cu prilejul sărbătorilor și momentelor importante, satul se înnoiește păstrând tradițiile și valorile ancestrale, ale căror adevărate înțelesuri s-au pierdut parțial. Este important să ținem cont că înțelepciunea și succesul dezvoltării noastre personale sunt influențate de reconectarea cu vatra și locul de unde am plecat. Din perspectiva aceasta, monografia satului Dalboșeț poate fi văzută ca un vehicul de trecere de la o generație la alta.
De altfel, un viitor durabil al identității noastre va depinde de această reconectare intergenerațională, concept care în psihoterapie se poate interpreta ca fiind conștiința colectivă a neamului nostru.
Acest termen poate fi înțeles ca un set de credințe, idei, atitudini morale și cunoștințe comune unui grup social și care funcționează ca o forță unificatoare în societate. Cunoștința colectivă hrănește sentimentul de apartenență și identitate, precum și comportamentul nostru. Termenul a fost definit inițial de psihanalistul elvețian Carl Gustav Jung și este menționat în munca sa drept “psihicul obiectiv”. Concret, se referă la ideea că un segment din cea mai profundă parte a psihicului nostru ar fi moștenit genetic și nu modelat de experiența personală.
Din acest punct de vedere, opinia mea este că structurile formale ale societății actuale, operează dintr-o formă inferioară și limitată a conștiinței neamului nostru. De aceea, cred cu tărie că doar veșnicia satului ne mai poate ajuta să depășim această condiție. Satele se identifică astfel cu diferitele faze ale vieții noastre și cu rolurile pe care le jucăm în timp ce trecem printr-un anumit ciclu de viață. Nașterea, copilăria, ritualurile vieții și morții sunt toate faze pe care satul le recunoaște, le deține și le susține într-un mod unic.
În sate încă mai dăinuie credința într-o “lume magică” condusă de forțe supranaturale, populate de demoni, iele, strigoi și vrăjitoare.
Superstițiile sătenilor așa cum mi le amintesc recompun un univers arhaic în care fiecare element este încărcat de semnificații, iar lumea de dincolo este o prezență cât se poate de vie pentru acești oameni care știu să își cinstească morții. Anumite sărbători sunt dedicate special pomenirii sufletului acestora. Vorbirea cea de toate zilele, este colorată aici de nenumărate vorbe de duh ce par să provină din înțelepciunea orientală.
Ca psiholog, autor și educator, dar mai mult decât orice ca fiu al satului Dalboșeț, recunosc importanța înțelegerii zestrei nostre spirituale și sunt de altfel conștient de importanța împărtășirii acestuia ca suport istoric generațiilor viitoare. Ar fi regretabil să nu valorizăm și să punem în evidență o moștenire atât de bogată și să nu o facem cunoscută, mai ales că ea este parte din geneza noastră. De aceea, susțin că studiul monografic al localității Dalboșeț nu este un dar ce trebuie știut și înțeles, ci reprezintă valoarea care trebuie împărtășită și transmisă copiilor și nepoților noștri.
Cu emoție
Psiholog Dr. Nistor Becia
Cardiff, Marea Britanie