" /> RECUNOȘTINȚA, FLOARE RARĂ  II | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
default-logo

RECUNOȘTINȚA, FLOARE RARĂ  II

Oricât de decăzute, antinaționale și sălbatice au fost guvernările de după 1994, ele nu au reușit să scoată din memoria moldovenilor zilele de glorie și de demnitate, când Tricolorul nostru fusese arborat în toate localitățile, radioul trezea dimineața lumea cu imnul național „Deșteaptă-te, române!”, iar șobolanii și trădătorii gen dodon tremurau ascunși în vizuinile lor și așteptau să vină tancurile rusești.

Declarația de Independență față de Rusia imperială este, și pentru românofobi, o Declarație istorică, este voința Basarabiei românești de a se reîntoarce Acasă, la Patria-Mamă — ROMÂNIA. Altfel, care ar mai fi fost interesul stataliștilor de toate culorile și a marionetelor lui Putin, Rogozin sau Kozak de la Chișinău să incendieze Parlamentul în aprilie 2009, dacă nu ar fi dat foc Declarației de Independență? Însă, în vecii vecilor, niciodată, spiritul de unitate națională și de reîntregire a națiunii române, adunat în Declarația  din 27 august 1991, și scris cu sângele martirilor și luptătorilor basarabeni din toate timpurile, nu va putea fi nici incendiat, și nici ascuns generațiilor de mâine, care au datoria sfântă să facă UNIREA.

Mișcarea de Renaștere Națională a fost cel mai frumos cântec al românilor din RSS Moldovenească. Aducem omagiul nostru nu profitorilor actuali, ci  sutelor de mii de oameni simpli, care s-au ridicat în anii de ocupație sovietică să-și apere limba, alfabetul și ființa națională, intelectualității de creație, scriitorilor, jurnaliștilor, ecologiștilor, învățătorimii, deputaților patrioți din Primul Parlament, eroilor de la Nistru, tuturor luptătorilor pentru cauza națională, pentru Idealul de Reîntregire al neamului românesc.   

Oricât de odioși ar fi dușmanii unității naționale, ei nu pot bruia sau ascunde cuvintele noastre de recunoștință pentru toți cei care au pus umărul și au contribuit să ne desprindem de la imperiul răului și să ne reîntoarcem Acasă, la vatra milenară a poporului român.

Florile recunoștinței nu au dispărut definitiv de pe pământul Basarabiei. Ele răsar din sufletele curate și acoperă locurile uitate, apar în cimitire și în grădinile oamenilor, unde își lasă petalele peste chipul oamenilor și al luptătorilor care au crezut și cred în dreptatea lui Dumnezeu, în împlinirea destinului Basarabiei românești.

                                                                   

    Alecu Reniță

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.