default-logo

Acasă la Lucian Avramescu

Arhicunoscutul poet, prozator și jurnalist Lucian Avramescu s-a născut la data de 14 august 1948, în localitatea Sângeru,  situată în partea de est a județului Prahova, într-un cadru de natură, blând, plăcut  și ocrotitor, pe Valea Cricovului Sărat, la poalele dealurilor. 

A făcut studii gimnaziale în satul natal, liceale la VăleniideMunte, universitare la Facultatea de Horticultură din Craiova și de Jurnalistică la București. Talentul poetului s-a revărsat în numeroase poezii dintre care una ”Bună seara, iubito!” a ajuns, în mod deosebit, la inima cititorilor  datorită ideilor exprimate și a muzicalității versurilor, ceea ce a permis transpunerea ei pe note muzicale.

 Lucian Avramescu a desfășurat o bogată activitate de jurnalist, în calitate de redactor la ziarele ”Orizont”, ”Scânteia tineretului”, colaborator al ziarului ”Prahova”, editor al  ziarului ”Tineretul liber”, fondator al Agenției particulare de știri A.M. PRESS, realizator de emisiuni TV: ”Ceaiul de la ora 5” și ”Cazuri și necazuri în dragoste”.

Creativitatea lui, spiritul novativ  s-au manifestat și în alte planuri și în localitatea Sângeru unde ”Aerul este mai curat ca nicăieri în lume”, după cum îi place să afirme,  a înființat un muzeu al pietrei, unic în țara noastră.  Piatra te întâmpină încă din stradă. Gardul casei este un zid masiv de piatră, în fața lui sunt expuse obiecte din piatră. Pe o poartă din piatră sculptată cu motive solare și florale, se intră în curtea casei unde simți că istoria s-a concentrat într-o civilizație a pietrei. 

Un salon de piatră adună laolaltă talentele pe care  Dumnezeu le-a revărsat din plin asupra familiei Avramescu.  Mese de piatră, de formă ovală, fin cizelate, fragmente de piatră și tablouri pictate, probabil,  creații ale fiicei autorului, Luciana-Ana Avramescu, bănci de piatră, caricaturi aparținând fratelui poetului, Marian Avramescu, diplome obținute de  jurnalistul Lucian Avramescu sunt o încântare pentru un ochi elevat, cu simț estetic rafinat, dornic de cunoaștere. 

 În curtea casei, după reguli geometrice ale bunului gust sunt expuse o mulțime de obiecte din piatră, reprezentând chipuri umane, de animale și religioase, vase utilitare: mese, scaune, cupe, căni, dar și discuri solare, pietre de moară. Nelipsită dintre ele este crucea, element creștin cu valoare simbolică, în care de-a lungul timpului omul și-a găsit protecția și împăcarea. Aceasta este expusă singură, în ipostază dublă sau într-un adevărat altar realizat  din mai multe cruci, fortificare a credinței, a creativității și a spiritului protector. 

Lucian Avramescu și-a propus să creeze un univers rustic, aidoma celui real și reușita este deplină.

Prima parte a curții este încadrată de construcții tot din piatră pe care în partea superioară  ca în vremurile de odinioară, sunt agățate vase de piatră ce așteaptă parcă să fie folosite în scopuri casnice.

O alee străjuită de vase de piatră te introduce în specificul unei gospodării țărănești din localitate. Pe o parte și pe alta poți admira păsări și animale de curte bine îngrijite sau poți simți că îți lasă gura apă când vezi merii cu crengile gata să se rupă de prea mult rod. Pentru ca autenticitarea casei țărănești să fie deplină,  în curte au fost amplasate un cuptor, o fântână, un foișor, toate din piatră. 

Totul se termină într-un mod evlavios, cu o bisericuță din piatră aflată în construcție. 

Simți că trăiești, cu adevărat, într-un univers al pietrei, o piatră modestă, caldă, primitoare, plină de semnificații. Cu ochii minții îi vezi parcă pe creatorii acestor obiecte, care și-au revărsat asupra lor priceperea, străduința, gândirea, dorința de a crea obiecte utile lor și altora sau pe țăranii trebăluind în curtea casei, cărând apă cu vasele de piatră, supraveghind oalele gata să dea în foc, hrănind animalele.   

Petrecând chiar și un timp redus aici, am simțit nevoia să studiez civilizația pietrei, evoluția ei de-a lungul timpului, cu formele de manifestare, utilitățile și semnificațiile ei. Piatra își are sufletul ei ce se transmite din vremuri preistorice pe axa nepieritoare a timpului. 

De câțiva ani, aici, în trăinicia pietrei,  în aerul curat și blând al localității natale, poetul Lucian Avramescu, în luna august, este sărbătorit de familie, prieteni, colegi, turiști,  printr-o adevărată manifestare culturală.

 

Festivitatea din acest an, complexă, distinsă, emoționantă a constat dintr-o alocuțiune prin care cel sărbătorit, prin intermediul soției sale, Giorgiana Radu, s-a adresat celor prezenți,  interpretarea la vioară Stradivarius de piese muzicale din reportoriul universal și românesc de către nepotul său Alexandru Tomescu, sfințirea bisericuței din curtea muzeului, rostirea de aprecieri la adresa poetului și prezentarea cărții ”Greii medicinei românești”, autori Giorgiana Radu și Lucian Avramescu.

Inivitați speciali au fost Emil Calotă, fostul primar al orașului Ploiești, omul de televiziune Marina Almășan și prof.univ.dr. Irinel Popescu.

 Emil Calotă a evidențiat spiritul fabulos ironic, necruțător cu oamenii politici al jurnalistului Lucian Avramescu, efortul făcut de acesta  de a crea prin mijloace proprii Muzeul Pietrei din localitatea natală și l-a considerat un personaj al culturii române care merită iubirea societății românești. 

Marina Almășan a făcut cunoscute aspecte ale colaborării cu Lucian Avramescu atât la ziarul ”Scânteia tineretului”, cât și la emisiunea TV ”Ceaiul de la ora 5”.   L-a apreciat ca fiind un  om distins și prietenos. Irinel Tomescu, părintele transplantului de ficat, inițiatorul a 4 programe de transplant hepatic în România, și-a expimat  recunoștința față de Dumnezeu și față de colegii săi fără al căror ajutor realizările sale nu ar fi fost posibile. 

În ciuda bolii de care suferă, Lucian Avramescu manifestă o creativitate foarte puternică.

Parafrazându-l pe Mihai Eminescu, am putea spune ”Dară glasul închis afară, înăuntru se deșteaptă” și se revarsă năvalnic în cuvinte ce au dat naștere  a noi cărți, precum: ”Grei ai medicinei românești”, ”Confesiunea unui poet mut care a vorbit cândva”, ”Despre singurătate”, ”Cartea fără nume”, ”Să strigi femeia pe numele ei de vers”, ce au putut fi achiziționate de la standul existent în curtea muzeului, împreună cu CD-urile interpretului Alexandru Tomescu.

 Invitații au primit autografe de la autori și au fost serviți  cu o delicioasă țuică de prună, veche de 8 ani, păstrată în butoaie din lemn de dud. 

Sărbătoritului i s-a cântat ”Mulți ani trăiască”!.

Activitatea  a început și s-a încheiat prin intonarea melodiei ”Bună seara, iubito!”, realizată pe versurile poetului.

 

Elena TRIFAN / UZPR

 

  

   

 











Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.