◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Lecturi înmiresmate

 
Cu siguranță, despre această carte (Radu Voinescu, Libertatea criticii, Editura Junimea, Iași, 2020) poate fi spus și trebuie spus mai mult decât o fac eu în câteva fraze, dar consider că e bine și așa decât să nu spun nimic, fiindcă nu mă pot abține să nu subliniez câteva aspecte. Mă împinge spre această destăinuire, căci despre așa ceva e vorba în fond, sentimentul că de multă vreme nu am mai simțit îmbrățișarea unei cărți precum a acesteia. E ca o învăluire de cald reconfortant, adică răcoros-revigorant, generator de bine spiritual inefabil.
Din acest motiv subliniez că această carte nu este pentru timpul liber în general ci, cu siguranță, pentru timpul liber impus. Se citește cu mare plăcere, dar trebuie să-i dăruiești ceva vreme. Măcar pentru a înțelege bine că, în contextul libertății criticii, criticul are libertatea de a fi mereu ,,agățat” în plasa respectului pentru valoare. Mai mult decât literatura în sine, această joacă de-a realitatea pentru înfrumusețarea ei neîncetată, cum se exprima un alt experiment literar reușit al lui Dumnezeu, Ștefan Mitroi, într-o recentă emisiune radio, critica are nevoie de scrieri frumoase, dar fidele subiectului. Trădarea subiectului, pentru a te lăsa pradă reveriilor lirice, nu are nicio legătură cu libertatea de exprimare a criticului, el fiind liber în corsetul dictat de subiect și creativitatea autorului, însă adevărata libertate este determinată de limitele propriei conștiințe. Imaginarul înnobiează viața numai respectând-o. În afara acestui respect, evident în cartea la care mă refer, creația eșuează pe bancurile de nisip ale nimicului literar. Corabia care ar fi cărăușit emoții de la un țărm la altul, de la izvoditorul acestora la beneficiarul lor, nu doar transportă iluzia valorii, ci nici măcar nu mai ajunge undeva, poate doar la cheiurile cronofagiei.
Pe scurt, avem de-a face cu o carte mare, la propriu și la figurat, o carte despre gustul literar, dar și despre dezgust, chiar dacă acesta este nuanțat în subtilități de mare rafinament. Dacă citești cu atenție, îți vine să te lași de scris. Și să citești, să citești serios, să tooot citești!
În esență este vorba, aș spune, despre pertinență, dar adaug că se referă la câteva cărți de istorie, teorie și critică literară, care au plătit deja vamă timpului. Reputatul critic, eseist și poet Radu Voinescu le readuce în actualitate. Și o face cu dezinvoltura dată de studiul mereu acribios și experiența îndelungată în înțelegerea fenomenului literar, dar și cu o mare dragoste. El înmiresmează lecturile pe care ni le supune atenției cu parfumul responsabilității proprii, remarcabile pentru cuvântul scris, și al respectului față de cititor, răsplătindu-i acestuia efortul cu analize de surprinzătoare profunzimi și observații de mare finețe.
 
Firiță Carp / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *