default-logo

PE SERPENTINELE ISTORIEI

                            Dicționarele definesc antologia ca fiind o culegere de texte literare semnificative pentru un autor, o literatură, un gen, o specie sau un motiv, selectarea textelor fiind făcută în funcție de anumite criterii, care se circumscriu aspectului urmărit. Mai rar întâlnită e antologia de cronici literare ale  operelor unor scriitori selectați după criteriul temelor dezvoltate epic în proză sau topite afectiv în poezie.

                      După volumul „ Cuvântul în viață, viața în cuvânt” ( 2014), care grupează cronici literare ale unor opere în proză, urmat de cartea „Poezia în viață, viața în poezie”(2015), grupând cronici literare ale unor volume de poezii, criticul literar Livia Fumurescu ne propune acum o interesantă antologie  „( Editura Emma, Orăștie, 2021), alcătuită dintr-o interesantă selectare a cronicilor literare  despre operele a trei scriitori transilvăneni, a căror lectură „topește emoția cititorului cucerit de întâlnirea acestora cu istoria și a istoriei cu potențialul lor creativ, generând apreciate scrieri, care au acum valoarea documentului”( p.6).

                          În preambulul „ În loc de prefață”, autoarea insistă pe influența asupra vieții celor trei a evenimentelor istorice, care „au săpat neliniști și trăiri, devenite de-a lungul vremii experiențe de viață, în care anii încercărilor, ai împlinirilor și ai evocărilor se încrucișează totdeauna cu istoria” (p. 5).

                            Structurată în trei capitole, cartea, apărută în condiții grafice deosebite sub egida Editurii Emma – Orăștie, grupează comentarii ale „scrierilor mărturisitoare” a trei apreciați scriitori, membri cu vechime ai Uniunii Scriitorilor din România: Radu Ciobanu, Marcel Petrișor și Mircea Vaida-Voevod, care „au convertit  în literatură propriile istorii devenind cronicarii vremurilor evocate”, lăsându-ne moștenire „înscrisuri despre trecut sau despre prezent, despre cărțile altora și despre bucuria viețuirii, descoperind adevăratele valori ale umanității, în care ÎNȚELEPCIUNEA, RĂBDAREA și SPERANȚA sunt lecții de viață” ( p. 6) . Livia Fumurescu precizează că cei trei prieteni-scriitori au fost nominalizați în ordine alfabetică (Ciobanu, Petrișor, Vaida-Voevod)  „pentru a înlătura eventuale speculații privind ierarhizarea lor valorică”.

                              Fiecare capitol se deschide cu un articol aniversar, publicat cu prilejul împlinirii unei frumoase vârste de către cei trei scriitori ( Radu Ciobanu – 85 de ani, Marcel Petrișor – 90 de ani, Mircea Vaida -Voevod – 80 de ani), autoarea volumului aducând informații privind viața și activitatea literară a fiecăruia, amintind operele lor, care au contribuit la îmbogățirea valorilor noastre culturale. Remarcăm, sub titlul metaforic al fiecărei cronici literare  (Prin perdeaua de fum a istoriei, Oameni și gânduri la intersecția vremurilor, Imprevizibilul nevăzut, Oameni din Babilon  etc.), autorul, titlul operei recenzate, editura, anul publicării, iar la sfârșitul comentariului, se precizează unde și când a fost publicată respectiva cronică literară. Aflăm că autoarea antologiei a colaborat  cu articole la diverse publicații, precum „Vox libri – Deva, Vatra Veche – Tg. Mureș, Prag de lume – Alba Iulia, Palia Expres – Orăștie, Albă Iulia Cultural – Albă Iulia, Zarandul – Brad etc., unde a valorificat impresii desprinse din lectura operelor scriitorilor amintiți. Sunt informații utile și necesare, care respectă rigoarea științifică a oricărei prezentări din sfera creației literare.

                                  Referindu-se la scrierile lui Radu Ciobanu (Crepuscul, Arhipelagul, Nemuritorul albastru etc.) amplu prezentate în primul capitol, Livia Fumurescu apreciază că „ Prin bogata sa operă literară, scriitorul împlinește o simbolică reiterare a aspirațiilor de bine, de frumos, de adevăr, de dreptate și de libertate ale neamului nostru, ca jarul mocnind sub cenușa gândurilor, aprinzându-se neașteptat, cu speranța renașterii și consolidării acestor valori în prezentul derutant. Cititorul este impresionat de miracolul asamblării cuvintelor șlefuite cu migala bijutierului de către scriitorul apreciat ca fiind stilist desăvârșit, preocupat de valorificarea nebănuitelor resurse ale limbii române” ( p.9).

                                       În capitolul al doilea, aflăm că Marcel Petrișor a parcurs un traseu de viață cu multe încercări, în condițiile întemnițării abuzive și nejustificate la 20 de ani, plimbat prin închisorile Aiudului, Jilavei, Gherlei etc.,unde a cunoscut „elita prigonită, oameni de mare valoare, de la care a învățat ce înseamnă verticalitatea morală, lumina patriotismului și iubirea aproapelui. Ajuns la vârsta senectuții, a simțit nevoia destăinuirilor, pentru ca semenii să înțeleagă dimensiunea răului pe care el și mulți alții l-au trăit și care nu mai trebuie să se mai repete”( p.9). Opera de referință a scriitorului „Cumplite încercări, Doamne – Ani de mucenicie ai temnițelor comuniste”  prezintă „perioada neagră din viața Domniei Sale, trăită în preajma unor personalități cu care a împărțit celula, mizeriile și abuzurile inimaginabile ale detenției”, înlesnindu-i cunoașterea „nebănuitelor puteri ale credinței, descoperind nesecatele resurse ale sufletului omenesc și descifrarea misterelor lumii” ( p.94). În comentarii profesioniste,  autoarea volumului insistă și asupra operelor în care Marcel Petrișor recompune o adevărată monografie a satelor și a oamenilor de pe Valea Crișului Alb ( Temeri, Căruța cu scânduri etc.), în care Ocișorul natal devine centrul lumii, cu tradițiile, obiceiurile și  superstițiile acelor așezări, la care nonagenarul se întoarce mereu „la marile praznice ale creștinătății, participând la slujbele din Biserica Nouă, al căror ctitor este, aprinzând candele și rugându-se la mormintele înaintașilor” ( p.94). Amintind de șezătorile literare de la casa părintească din Ocișor, autoarea  relatează secvențe din vacanțele când scriitorul și profesorul Marcel Petrișor s-a înconjurat  de tineri cu mare potențial intelectual, cărora „le-a transmis patima cunoașterii și de la care a preluat spiritul tânăr, de o surprinzătoare flexibilitate”. Referitor la viitorul țării, filozoful este convins că România va evolua spre bine, numai în condițiile instaurării adevăratei democrații „cu deplina respectare a drepturilor și îndatoririlor civice, care să nu contravină moralei creștine”(p. 95).

                         Capitolul a treilea, destinat lui Mircea Vaida-Voevod, se deschide cu un interesant interviu acordat de scriitor doamnei Livia Fumurescu, în care sunt rememorate aspecte ale încercatei vieți a descendentului din neam voevodal. Impresionează lirismul interlocutorului, legat prin nenumărate fire sufletești de locurile zărăndene, de Brad și Țebea, de Horea și Iancu, purtați în  suflet și în conștiința sa. Referindu-se la volumele de proză (Corinda, Oameni din Babilon) sau de poezie ( Cenușa verde, Poeme de la gorun etc.) ale scriitorului, Livia Fumurescu afirmă: „Coborât din neam voevodal, Mircea Vaida-Voevod nu s-a simțit strivit de aura înaintașilor, ci, dimpotrivă, s-a considerat dator de a prelua și de a promova idealurile predecesorilor, filtrându-le prin erudiția, competența și sensibilitatea scriitorului, care lasă moștenire semenilor o operă bogată, rotundă și complexă, de certă valoare literară, istorică și filozofică, puternic amprentată de sensibilitatea poetului”(p. 141). Apreciat prozator, dar și talentat poet, Mircea Vaida Voevod, în viziunea autoarei „ a țesut cu migala unor răscolitoare sentimente de dor și de apartenență la istoria neamului său încercat, episoade din trecut, cugetări și nostalgii, parcurgând calea spinioasă a clarificării, realizând un act de dreaptă reașezare a adevărului istoric, împlinindu-și datoria sufletească față de cei care au fost și care sunt, mai ales în spațiul transilvănean, în Zarand, unde Horea și Iancu glăsuiesc încă, printre șoaptele gorunilor, despre demnitatea și curajul predecesorilor, lăsate moștenire urmașilor”(p. 141 ).

                             La sfârșitul volumului „ Scriitorii și istoria, istoria și scriitorii” e reprodus interviul publicat în ziarul Palia Expres – Orăștie,  nr. 40, decembrie 2020,  pe care domnul Miron Simedrea l-a propus Liviei Fumurescu sub genericul „Identitatea pornește de la locul nașterii”, probabil pentru a înțelege relația dintre om – familie, locurile natale -istorie, descifrate de criticul literar în operele celor trei scriitori transilvăneni.

                          În citatul de pe ultima copertă,  dr. în Filologie Silvia Urdea, amintind de legătura scriitor-istorie a înaintașilor, evidențiază motivația acestei antologii cu temă :„Pe această linie a interpretării scrierilor celor trei scriitori transilvăneni se înscrie efortul Liviei Fumurescu de a reuni într-un volum cronici literare ale operelor de inspirație istorică sau comentarii ale unor scrieri mărturisitoare  despre ce a fost sau este opera cu valoarea documentului, care să înfrunte timpul”.

                            Acest volum antologic deschide apetitul livresc al cititorului, preocupat de profunda înțelegere a nevoii de ierarhizare valorică a lecturilor de informare, precumpănitor- formativ-educative celor de divertisment.

                                                                                          Miron Simedrea

                                                          



                              

                                  







                           

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.