O nouă carte apărută la editura UZP / VIAŢA CA UN SPECTACOL

Un album al bucuriilor si tristetilor

”Memoriile sunt numai amintirile care îţi convin”, spunea cândva mucalitul Tudor Muşatescu.
Şi cartea de faţă învederează marele adevăr al acestui ”muşatism”. Adică şi eu mi-am amintit, selectiv, doar despre acele întâmplări şi, mai ales, acele personaje apărute pe scena vieţii mele care merită să fie cunoscute. De aceea, în paginile care urmează, nu voi pomeni despre cei ce au lăsat urme urâte în viaţa mea; dacă apar totuşi, nu le voi menţiona numele, lăsându-i să râncezească mai departe în anonimat. În esenţă, am prezentat viaţa mea derulată după depăşirea pragului de 40 de ani, omiţând cele mai multe din întâmplările petrecute până atunci. A doua mea tinereţe ar putea fi comparată cu un spectacol în două acte: primul – plin de lumini şi bucurii, celălalt – invadat de tristeţi şi umbre. Asemănarea destinului meu cu un spectacol nu e întâmplătoare, fiindcă, după patru decenii de viaţă, profesia mea de jurnalist s-a unit în mod armonios cu arta sunetelor şi imaginilor. Am devenit un ”actor” pe scena Radioului şi, mai târziu, a Televiziunii. Astfel, am intrat într-o lume fascinantă, unde viaţa pulsează intens şi are străluciri orbitoare, chiar dacă şi amăgitoare, uneori.
Timp de un sfert de veac, pentru a ajunge la inimile ascultătorilor, am navigat prin eter, cum denumim în mod poetic spaţiul în care se difuzează, prin intermediul undelor hertziene, emisiunile Radioului. Şi mă mândresc că am cucerit multe, foarte multe inimi, ceea ce reprezintă visul oricărui slujitor al Radioului.
Am citit cândva o teorie fantastică, potrivit căreia emisiile radio plecate de pe pământ nu pier, ci rătăcesc la infinit în eter, în spaţiul cosmic, departe de galaxia noastră, până când alţi radioascultători superinteligenţi le vor recepţiona, le vor decripta şi le vor înţelege… Şi mă gândesc, euforic, că ascultând emisiunile mele, chiar şi un extraterestru se va tulbura, percepând emoţia şi căldura sentimentelor transmise în mesajele mele. Printre stele de gheaţă, am navigat cu inima arzând şi luminând ca o torţă. Uneori, întâlnirile mele cu ascultătorii în eter erau atât de sentimentale, încât deveneau adevărate romanţe… cu ecouri tandre în sufletele lor.
Din nefericire, am fost silit să mă retrag cu durere din acest univers astral, după ce Georgeta, soţia mea, s-a îmbolnăvit de cancer. Atunci, orizontul existenţei mele s-a întunecat, viaţa mea profesională şi socială s-a prăbuşit. La vârsta serenităţii, mi-am descoperit însă virtuţi nebănuite, mi-am dat seama că aş fi putut fi un medic extrem de dedicat misiunii sale. Am îndrăznit să-mi asum o luptă imposibilă, încercând să-mi salvez soţia… Dar moartea a fost inexorabilă.
Tot ce veţi întâlni în paginile acestei cărţi e cât se poate de adevărat. N-am cosmetizat şi nu am eludat adversităţile şi suferinţele. E jurnalul vieţii mele, după ce am trecut de prima tinereţe, un fel de album de familie, iar familie” înseamnă, deopotrivă, atât marea comunitate a Radioului şi Televiziunii, cât şi lumea mea de-acasă.
Pe cine ar putea interesa spectacolul vieţii mele? Iată întrebarea la care aştept să-mi răspundă cât mai mulţi cititori ai acestor memorii.

Viorel Popescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Elisabeta Iosif Reply

    Felicitări,Viorel Popescu!

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.