UN MOTIV ROMANTIC

       „O, ziduri întristate! O, monument slăvit!” sunt invocații prezente în poezia „Ruinurile Târgoviștii”, de Vasile Cârlova, ( un preromantic în literatura română ), care anticipează și deschid larg poarta romantismului literar, de origine istorică, dacă ne gândim la creațiile lui Grigore Alexandrescu, „Mormintele. La Drăgășani”, „Răsăritul lunei. La Tismana”, „Umbra lui Mircea. La Cozia”. Motivul ruinelor este unul prin care ne aducem aminte, e un semn de împăcare a prezentului cu trecutul, e o invitație la ne-uitare și o acceptare a faptului că nu doar trecutul a fost eroic, dar și prezentul poate fi, în felul său.

      Puțină lume știe că la Bistrița există, din 2018, un Monument al eroilor decorați cu ordinul „Mihai Viteazul”, amplasat la Ferma Cavalerilor, pe drumul Dumitrei Vechi, din vestita livadă pomicolă.

       Suntem mai tot timpul grăbiți, să ajungem, să ne întoarcem, să rezolvăm, uitând că ne ies în cale frumoase locuri, ca niște fântâni nesecate de spiritualitate, la concurență cu strălucitoarele magazine, restaurante, care și ele își au locul lor. Pe lângă Tismana, Drăgășani, Târgoviște, Cozia, se înscrie și Bistrița, cu un popas, ce s-ar putea numi „Ordinul Mihai Viteazul. La Bistrița”.

      Monumentul eroilor bistrițeni, ridicat de domnul Gheorghe Șanta, este închinat eroilor militari decorați cu ordinul „Mihai Viteazul”, pentru fapte de vitejie. Am aflat că acest ordin a fost instituit de către regele Ferdinand, ca fiind cea mai înaltă distincție militară. Ordinul a fost desființat după cel de-al doilea Război Mondial și reînființat, începând cu anul 2000.

      Portretul lui Mihai Viteazul reiese succint din lucrarea lui Nicolae Bălcescu ”Românii supt Mihai – Voevod Viteazul” :„un bărbat ales, vestit și lăudat prin frumusețea trupului său, prin virtuțile sale alese”. Atât de frumoase tablouri realizează Nicolae Bălcescu în opera lui, încât l-au inspirat și pe Theodor Aman ( de exemplu, Țara Ardealului e „mândră și binecuvântată” ). George Călinescu scrie în „Istoria literaturii… ” : „Cuvântul de ordine al lui N. Bălcescu și al pașoptiștilor este luminarea mulțimii.” De fapt, însuși N. Bălcescu îi scrie prietenului Ion Ghica, vorbind despre intențiile sale literare : „Voi să sfârșesc o scriere asupra lui M. Viteazul și să pui piatra de temelie a unității naționale.” Bălcescu nu a reușit să-și termine opera, pentru care a cercetat multe lucrări, în limbi străine, ea fiind publicată mai târziu de către Al. Odobescu și numită cap-de- operă în literatura română.

      De aceea, poate, o piatră de temelie, la propriu, este și Monumentul de la Bistrița.

       Printre cei decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul”, un nume ne-a atras atenția în mod deosebit. Este vorba despre Pamfil Șeicaru, considerat cel mai mare gazetar român din perioada interbelică. Jurnalist, prozator, director al ziarului „Cuvântul”, primește Ordinul pentru curajul ca ofițer în Primul Război Mondial. Soarta i-a fost cruntă, fiind judecat apoi în procesul ziariștilor „criminali de război vinovați de dezastrul țării”. Pleacă din țară, moare în Germania, vestigiile fiindu-i aduse  la Mănăstirea „Sf. Ana”, ctitorie proprie.

       Ediția din 2021 a manifestării de la Monumentul Eroilor Bistrițeni a stat sub semnul împlinirii a 420 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, cel ce a dat numele Ordinului și prima unitate a românilor. Astăzi, faptele de vitejie nu se mai petrec pe câmpurile de luptă de altădată. Lupta e de ordin spiritul, de idei, de împliniri în domenii de activitate. Dar, oricum ar fi, trebuie așezată în lumina unității naționale. Și credem că la aceasta îndeamnă și Monumentul de la Bistrița, o piatră de temelie, la propriu, pentru idealul național. Romantic, medieval, contemporan.


Elena M. Cîmpan / UZPR 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.