◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Cărți noi, de jurnaliști mureșeni

Pleacă, vreme, vino, vreme!!

 Între reperele căutărilor părintelui protopop dr. Gheorghe Nicolae Șincan, timpul și-a făcut discret loc, fie larg cuprinzător Un timp de poveste (Editura Vatra Veche, 2017), fie aluziv Ce vremuri, Doamne, ce vremuri (Editura Vatra Veche, 2020), ca apoi să fie adus în limite calendaristice stricte: Un an de poveste (Editura Vatra Veche, 2018).

Noua carte fixează universul povestirilor lui Gheorghe Nicolae Șincan într-un spațiu și mai îngust conturat, toamna, nu oricare, ci cea în… amurg, în rezonanță cu vârsta autorului.

Referirile la toamnă, chiar în amurgul ei, aduc nu lamentații, nu abandon, ori consolare, ci continuitate a încrederii în valorile în care fiecare vârstă trebuie să se regăsească cu preocupări și cu deschideri spre ceilalți, pentru că, spune chiar titlul unei povestiri, „Omul nici când e singur, nu e singur”.

Iată o perspectivă asumată, cea a nevoii de dăruire („Dăruind, vei dobândi”, N. Steinhardt), regăsită și în subtitlul cărții:Povestiri cu tâlc culese din diverse surse, ordonate și prelucrate,  spre a ne  inspira să fim din ce în ce mai buni”. În acest orizont de întâlnire, se situează noua ofertă editorială a unui autor care a construit un întreg edificiu fundamentat pe aceleași principii ale unei ontologii creștine, „Speranță pentru dincolo de mâine”, „Să-I facem loc lui Dumnezeu”, cum ar spune Gheorghe Nicolae Șincan.

Nu e despărțită de nimic vocația preoțească a autorului de aspirațiile literare, ceea ce particularizează demersurile sale, ținute departe de rigiditatea moralizatoare, amenințătoare. Îmbrăcate în haină literară, pildele, parabolele și povestirile lui Gheorghe Nicolae Șincan aduc un plus țintei finale, în care înțelegerea unor nevoi spirituale găsește drumul cel mai scurt.

Vor descoperi în această carte hrană sufletească și bogatul și săracul și sătulul și flămândul și cel cu credință și cel care caută credință.

Într-o bună rânduială bisericească și pedagogică, se așează sensuri și semnificații ale unor învățături care și-au dovedit valabilitatea nu doar prin  longevitate, ci și prin substanța lor.

E unul dintre atuurile care i-au adus credibilitate și, dacă acceptați, notorietate autorului, care și-a găsit cititorii săi fideli, care-i așteaptă zi de zi mesajele sale de la „amvonul” Facebook-ului, după ce părintele și-a încheiat misiunea preoțească instituționalizată, rămânând prin scris alături de turma pe care a păstorit-o mai bine de patru decenii.

Mai mult, toate cărțile de învățătură ale părintelui protopop Gheorghe Nicolae Șincan au ajuns un fel de manuale pentru mulți dintre preoții tineri și mai puțin tineri, care apreciază modul original/singular în care se cultivă și se întreține dialogul cu enoriașii.

O notă particulară a acestui volum o dau trimiterile la timpul prezent, în care toamna își dezvăluie nu doar frumusețile ei naturale, ci și urâțenia lumească, cotidiană, socială și politică.

O nouă toamnă, pe vechile dureri, am zice, parafrazându-l pe Bacovia.

.Toamna în amurg, anotimp mai degrabă liric decât epic, rămâne unul nostalgic, o nostalgie senină însă, a dorului de rai.

Nicolae BĂCIUȚ

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *