default-logo

MARȘUL NAȚIONAL „AVRAM IANCU” Ediția a XI-a

Marșul Național Avram Iancu 2021 a ajuns la a unsprezecea ediție! De tot atâția ani, dar trecut prin mai toate încercările pe care un om le poate trece, inițiatorul și slujitorul Iancului, scriitorul și jurnalistul Laurian Stănchescu i-a dat onorul Crăișorului Munților. 

Aveam să aflu că acum trei ani și jumătate, într-un sfârșit de iarnă… anatomia și fiziologia corpului uman se dădeau victorioase în fața acestui Om: repurtaseră, credeau ele, victoria supremă, învingerea totală ce-i va tăia din aripi, din vrere, din putere! L-au țintuit năpraznic în scaun cu rotile, i-au luat din trup jumate, făcându-l prizonier. Ei bine… acest mare Om nu s-a lăsat bătut nici din al său scaun cu rotile! Paralizia temporală țintise partea inimii, să-i ia din dragostea de Neam și de Eroi! N-a reușit… s-a ales cu mâna, cu piciorul, cu mai toată partea stângă, și-atât! Să poți a te vedea continuatorul–inițiatorului de Marș de Iancu din scaun cu rotile? Se vede cineva? Eu nu mă văd pe mine! Dar l-am văzut pe el, pe scriitorul, poetul, istoricul literar și jurnalistul Laurian Stănchescu făcând Marșul, iar și iar, în fiecare an! Și am mai aflat că Iancu nu e singurul ocupant al inimii sale rămase sănătoase în ciuda bolii, nu! Mai au loc și Eroi, și zbatere, și luptă, și chin, și jale, dar niciodată renunțare! Vin cu întrebarea: câți dintre noi, ceilalți, cei făr de boli sau opreliști ar fi făcut ce a făcut, face și se îndârjește să tot facă acest Om? Și nici nu aștept răspuns! Sau da, aștept! Aștept ca cei care au citit aceste rânduri să-și scrijelească 9–13 septembrie al fiecărui an ca fiind Iancu, Marșul lui Avram Iancu! Și să facă să găsească câțiva din cei o sută de kilometri între casa natală și cea de la care s-a ridicat spre Rai, și să-i parcurgă desculți sau în opinci spre Țebea, să-și crească mâini, picioare, și suflet să-și crească să ne-nsoțească! Să fim acolo când Iancu ne strigă, să fim mulți, să fim moții lui!

Cu această vrere sfântă a început joi, 9 septembrie Marșul Național Avram Iancu la poale mărețe de Decebal, în Deva! Cu hotărârea regelui dac am pornit Marșul, cu onoare am fost primiți de cele mai înalte oficialități ale județului, Prefectul de Hunedoara, domnul Călin Petru Marian împreună cu al său Cabinet și reprezentanții de seamă ai Presei. Primirea a fost una călduroasă, pe cântec de Iancu, pe rază de soare văratec. 

Marșul Național Avram Iancu începea efectiv la Vidra de Sus într-o dimineață umedă și rece unde, în urmă cu aproape două secole, se năștea Speranța Ardealului cel frământat de lupte, Nu l-am găsit pe Iancu în casa sa Muzeu acum, era 10 septembrie sumbru. Eram stingheri în fața urmelor sale sfinte, ne striga cu jale de podele a sa singurătate. I-am implorat prezența și a venit, cu greu, să ne însoțească. Am mărșăluit o vreme cât o clipă de vecie la pas, pe tricolor l-am pus pe Iancu, și fluturând peste Apuseni i-am urmat drumul, spre Câmpeni. 

Ajuns înaintea noastră, a mărșăluitorilor întru Iancu, Crăișorul s-a ridicat pe-a sa statuie mândră, pe calul său triumfător și ne-a strigat adunarea, ca-n patrușopt’. La ordinul Iancului s-a umplut Piața de oficialități, de respect, de Înalte Fețe bisericești, de alocuțiuni întru Iancu, iar inițiatorul și continuatorul Marșului, scriitorul Laurian Stănchescu a punctat reușita absolută a luptei sale: avea să ne înștiințeze pe toți că a reușit înregistrarea și oficializarea în Parlamentul României a Testamentului lui Avram Iancu ca Jurământ Parlamentar! Au fost lacrimi la Câmpeni, sincere trăiri că „ultimul dor al vieții mele este ca să-mi văd Națiunea mea fericită!” va deveni literă de lege. Parcă se întorsese Iancu să le facă dreptate, așa citeam eu pe fețele celor care auzeau vestea cea mare din gura slujitorului Crăișorului, domnul Laurian Stănchescu. În acea adunare aleasă a fost încredințat proiectul de lege deputatului de Alba, domnul Radu Mircea Tuhuț. L-a primit cu onoare, prețuire și respect, la care a adăugat promisiunea luptei până la legiferare a Testamentului. Mi-am deschis și eu sufletul atunci, în Piața plină de moți a Câmpeniului, și-am lăsat sufletul să curgă. Le-am dezvăluit urmașilor de Iancu despre jurământul făcut de noi în urmă cu un an în Sfânta Biserică de la Ribița unde Iancu ne șoptea testamentul. Atunci i-am pătruns eu tâlcul șoaptelor aflând motivul pentru care Domnul îl mai lăsase-o vreme, din cea tristă și plină de trădări, de ultimi ani de viață. Avram Iancu a scris Testamentului tuturor Eroilor cu nume, și-a celor fără de nume, care și-au lăsat a curge ultimul picurel de sânge pentru ca noi, astăzi… să vorbim sfânt grai românesc pe glia strămoșească. Așa a făcut Crăișorul Munților… a scris Testamentul lui Mihai Viteazul care de mai bine de patru secole își caută reîntregirea. Și lui Horea, lui Cloșca și Crișan le-a scris Iancu vrerea, ei au lăsat-o scrisă cu măruntaie sfinte trase pe roate, pe Dealul Furcilor. Și Pandurului Tudor i-a scris ecoul adâncului de fântână, și pentru Ecaterina Teodoroiu avea să scrie Iancu cu mult înaintea nașterii Eroinei. Celui ce a dat nume Jurnalismului, Mihai Eminescu, întâia victimă politică sacrificată pe Altarul dragostei de Neam și Patrie, i-a scris Avram Iancu testament. Așa văd eu Testamentul lui Avram Iancu, așa îl văd eu pe cel care, la nici un sfert de secol etate avea să rescrie Istoria Transilvană și testamentul Eroilor ce n-au mai apucat a-și scrie ultima voie! Așa au văzut și cei din Câmpeni puterea Iancului. Mulți, dintre cei buni, curați la suflet sau cu cânt dumnezeiesc, toți cei adunați întru cinstirea Crăișorului, au făcut din ziua plecării sale… zi de preacinstire peste vremi! Oficialitățile locale, primarul Cristian Dan Pașca, viceprimarul Valentin Tiberiu Gog, doamna Maria Oprea poet popular care a strâns în tălpi de două ori vârsta Crăișorului, doar pentru a-l cânta în vers, toți au dat Onorul Crăișorului!

La biserica din Mihăileni, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, a cărei curte alină oseminte sfinte de Eroi, a fost înălțată o slujbă de pomenire pentru Crăișorul Munților.

 

La Brad, în 11 septembrie primarul Florin Cazacu și viceprimarul Florin Oprișa au adunat, la umbră de Iancu, toate asociațiile născute din dor de Duhul lui Iancu. A fost cinstit cu sunete de tulnic din pieptul mic, de-o șchioapă a unui pui de moț ce-avea a ne aduce speranță tuturor. Și din voce de priveghetoare avea să fie chemat Iancu!

La Mănăstirea Crișan, gazdele mai aproape ție, Iancule… părintele Visarion și Starețul Spiridon s-au îngrijit să ne potolească setea, și oboseala, și foamea din a ta pomană venită din Raiuri! Să-ți fie primite…!

Țebea, Panteonul Moților avea să încheie Marșul lui Avram Iancu, în zi de duminică sfântă. Primarul Liviu Mihaiu Gorcea, cel lăsat de Domnul să-ți primenească odihna, ne spune despre tine, Iancule. Cu glasul gâtuit de emoție, cu curtea prea plină de oaspeți, tu Crăișorule rămâi pentru dânsul… Soarele, așa cum cereau moții cei dintr-un an cu tine… „Să nu ne luați Soarele!”. Reprezentant de seamă ai tu la cap, Iancule, de la Bruxelles… pe doamna Europarlamentar Maria Grapini. A venit să-ți șoptească credința cu care merge în foruri superioare și străine, de unde cu onoare ne reprezintă!

Dacă toate oficialitățile cu haine scrobite, cu gulere tari, cu uniforme de-o culoare cu țara ar fi rostit o vorbă măcar, poate Crăișorul s-ar fi ridicat de sub coroanele prea mari și grele, dar n-au făcut-o. A fost o lipsă de mesaj, a fost o tăcere apăsătoare, a fost o imagine statică. Dacă cei cărora li s-au dat frâiele țării pe mână își închipuie că la Țebea, sub lespedea rece se odihnește Iancu… se înșală! Iancu Trăiește! Iancu stă sprijinit, la umbră de Gorun, cu fluierul aproape, răbdător și spune: „Feri-v-ar bunul Dumnezeu de capătul răbdării și de mânia cea de pe urmă a poporului român!”. Și dacă noi toți, întru Iancu ne-om ridica și-om spune „NO GATA, NO HAI!”?

O mare de drapele a spălat rușinea duminică, la Țebea! A ridicat coroana prea rece și grea ce te apăsa și a început a curge în Panteonul nemuritorilor! Din piepturi tinere striga neîncetat: 

„Trăiască Duhul lui Iancu!

Trăiască Moțul între moți!

Câmpia Libertății spune

Că Avram Iancu suntem toți!

Că Avram Iancu suntem toți!” 

Ți-am jurat, Crăișorule c-om face din Testamentul tău… Jurământ Parlamentar!

Vom face!

Trăiască Duhul lui Iancu!

Mădălina Fărcaș, Președinta Asociației cultural-storice               „Testamentul lui Avram Iancu”

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.