Cărți de jurnaliști mureșeni FLORIN BENGEAN,„CRÂMPEIE DE ISTORIE ȘI FILANTROPIE ECLEZIASTICĂ ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC”

Filantropia ca vocație

 Florin Bengean își extinde orizontul său de cercetare spre o zonă în care biserica ar trebui să-și regăsească vocația tradițională, cea filantropică. Abordarea sa este deopotrivă istorică, teoretică și aplicată, în principal pe realitățile mureșene, în extensie pe cele transilvane, dar și pe cele moldave, în particular.

Reperele pe care le are în vedere Florin Bengean, în context filantropic, sunt asistența socială, sărăcia, medicina creștină, bolnițele mănăstirești, atât într-o proiecție a iubirii creștine ca izvor al solidarității, cât și ca o consacrare a unei filosofii a existenței spirituale.

Condiția umană își are vulnerabilitățile ei, atât ca fatalitate – copii orfani, abandonați, cu dizabilități, bătrâni bolnavi, neputincioși etc., cât și de circumstanță – sărăcie, calamități, situații dificile etc. Nicicând și niciune acestea nu și-au găsit însă rezolvare integrală în plan statal, administrativ etc., rămânând filantropilor să acopere zonele rămase înafara sistemului.

În condițiile în care viața contemporană și-a diversificat și multiplicat așteptările filantropice, instituționalizarea devine inevitabilă, calea sine qua non a eficienței.

În astfel de situații, biserica are toate șansele să pună semnul egalității între învățătura creștină și nevoile unor categorii sociale. A-ți iubi aproapele mai mult decât pe tine însuți poate fi imperativul sub care biserica să se regăsească cu întregul său potențial filantropic.

Ceea ce poate împlini în plus biserica creștină este ceea ce se află dincolo de așteptările celor aflați în impas – de orice natură ar fi acesta: partea sufletească, putând  vindeca răni care nu sunt cu nimic mai prejos decât problemele materiale. Sunt puse astfel în armonie slujirea lui Dumnezeu și slujirea oamenilor. De aceea, filantropia creștină are o misiune mult mai complexă, pentru că nevoia de Dumnezeu aduce prezentul în proximitatea veșniciei/ mântuirii.  „Filantropia, spune Florin Bengean, este înainte de toate o stare de spirit, o atitudine existenţială supremă de implicare în făptuirea Binelui”.

Despre cum se poate făptui binele încearcă să analizeze Florin Bengean într-o ecuație nouă, în paradigma rolului și locului pe care le-a avut biserica în condiții de constrângeri istorice, până la realitatea zilelor noastre. O face printr-o documentare riguroasă, consistentă, oferind o perspectivă nouă, coerentă, asupra uni fenomen care se reclamă cu necesitate în asistența socială contemporană.

Odată cu virtuțile de veritabil document, cartea lui Florin Bengean poate fi privită și ca un manual de bune practici în domeniul filantropiei, oferind modele, într-un moment în care filantropia își conturează o nouă identitate, adaptată noilor condiții, fără însă a renunța la esența sa.

Din istorie, autorul extrage un model reprezentativ, episcopul Atanasie Stoenescu, ierarhul filantrop, pe activitatea căruia se poate fundamenta o filozofie a filantropiei bisericești românești.

În context aniversar (200 de ani), dincolo de tema principală a cercetării sale, Florin Bengean face și o evaluare a contribuției bisericii/preoțimii la Revoluția din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, cât și la înfăptuirea Unirii Principatelor şi consolidarea României moderne.

În rotundul ei, cartea Crâmpeie de istorie și filantropie ecleziastică în spațiul românesc confirmă și consolidează apetitul de cercetător al șlui Florin Bengean, într-o zonă mai puțin frecventată, în care istoria și biserica fac casă bună.

NICOLAE BĂCIUȚ

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.